Adrian Mangu

blogger civic și literar

Ganduri – Inca

with 12 comments

Incep sa imi pierd speranta. Ma uit pe tot ce am mai scris si se pare ca lupta pe care o duc…o duc cu mine.Inca incerc sa ma conving ca inca se mai poate. Incepe sa imi fie frica de cuvantul “inca”. Suna a amenintare,suna a ultimatum. Imi e frica de ce va urma. Cu mainile imi acopar capul. Incerc sa-l feresc de o explozie iminenta. O explozie ce va distruge tot ce am incercat sa cladim. Avem nevoie de ceva. Dar de ce avem nevoie? Imi fac loc cu ajutorul coatelor printe oameni,printe hoituri,printe caini si printe masini. Fug ! Fug din ce in ce mai tare! In mintea mea se produce acel filmulet care imi scalda inima in adrenalina. Vad Nirvana cu ochii inchisi. Vad imaginea acelei pajisti perfecte,vad izvorul,vad cerul senin si ce ma sperie cel mai tare e ca imi vad zambetul de pe buze si linistea din suflet. Masini se rostogolesc prin fata mea. Inca mai cred ca exista acea replica perfecta,acea fapta perfecta ce pot schimba destinul tuturor. Cainii latra din ce in ce mai tare. Cu degetele pe care le mai am libere incerc sa imi astup urechile. Sa ma muste cat vor ei,dar sa nu mai aud cum latra. E un sunet sfasietor care doare mult mai mult decat coltii javrelor infipti in picioarele tremurande. Inca mai sper…atat timp cat am filmuletul in minte…inca mai sper. Inca mai zic “inca”. As vrea sa se termine toate astea. As vrea sa ajungem la un deznodamant. Nu intelegeti? Punctual culminant dureaza de prea mult timp. De ce pentru a ajunge la alb trebuie sa treci prin negru? Si daca treci prin negru, iti garanteaza cineva ca ajungi la alb ? Nu intelegeti! Nici eu nu mai inteleg. Tot ce stiu e ca trebuie sa fug. Inca mai trebuie sa fug. Iar “inca”….obsesie fugi!!! Cand eram mic imi placea sa ma joc de-a “ce ar fi daca”. Niciodata nu am avut scenariul asta in cap. Realitatea se transforma in cel mai urat cosmar pe care l-am avut vreodata. Corabia inimii mele se izbeste prea puternic de malul lumii in care traim. Mi-ar fi placut sa pot naviga pur si simplu paralel. M-am impiedicat de un hoit si am cazut. Genunchii se sparg in mii si mii de bucati,iar cainii musca din mine, nu-mi clintesc mainile de la urechi. Nu vreau sa mai aud nimic.Muscati-ma,dar muscati-ma in liniste. Oamenii trec nepasatori…fug in legea lor. Nu mai are rost sa se sacrifice. Oricum nu se mai sacrifica nimeni pentru nimeni. Sunt prea obsedati de ceea ce au. Prea putin ii intereseaza ceea ce sunt. Era o vreme in care credeam in ei. Acum cred doar in cainii care ma musca. Umbla in haita mereu,impart prada si nu au secrete unii fata de ceilalti,nu se ascund. S-au plictisit sa ma tot muste. Reusesc sa ma ridic. Cad . Genunchii imi sunt sparti. Ma doare pamantu , ma doare viteza voastra cu care treceti pe langa mine. Ma doare nepasarea voastra. Ma dor ochii vostrii robotizati. Ma dor sufletele voastre ce va cauta si nu va gasesc. Era o vreme in care iubeam oamenii. Era o vreme in care nu ii stiam. Era o vreme…cum pot sa continui lupta cu mine, atunci cand nu am argument? Cum pot sa ma conving ca lumea asta mai merita, cand nu imi demonstreaza cu nimic ca ar merita. Cersesc suflete frumoase,cersesc ochi blanzi,cersesc modele de viata…cu disperare! Daca le-as gasi,restul ar veni de la sine…INCA mai sper…

Advertisements

Written by adimangu

20 May 2010 at 23:26

Posted in Proză

12 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Frumos scris si foarte metaforic, a trebuit sa citesc de 2 ori.

    Asta al tau este primul blog pe care comentez si cred ca o sa continui atata timp cat nu te deranjeaza.

    O sa las un raspuns scurt aici:

    Dupa cum spuneai: “Nu exista oameni identici”, deci fiecare are propria lui definitie de lume perfecta si toti trag spre propria lume perfecta. Exact ca la jocul ala cand se strang doua echipe si fiecare trage intro parte de o sfoara, numa ca aici sunt legate miliarde de sfori si toti trag in parti diferite si de aceea am ajuns unde suntem acum. In momentul in care o sa gasesti un grup de oameni care gandesc la fel o sa dai drumul la sfoara si o sa iti faci propria bucata de lume semi-perfecta. Cred ca asta este cel mai bun lucru la care poti spera.

    Asta este parerea mea “de matrix” 🙂

    balanalin2003

    21 May 2010 at 8:51

  2. o sa fii surprins, da foarte putini au o imagine despre lumea lor perfecta. majoritatea se ocupa cu supravietuitu de azi pe maine,mai sunt unii care se gandesc la o lume perfecta,dar nu sunt siguri si nu reusesc sa puna degetul pe ea,ramanand un numar infim de oameni care se gandesc cu adevarat la o lume perfecta si se numesc idealisti.asa ca stai linistit cu sfoara in mana ca nu o sa traga prea multi de ea…ironic este fapul ca ajungi sa iti doresti sa ti mai traga cineva de sforicica. imi aduc aminte de o strofa geniala. “intr-o vreme in care totul/se incearca intai cu botul/si apoi se-ngurciteaza…/unii mor..da…ce conteaza”

    p.s.: ma deranjeaza “comentariile”,dar imi place modul antrenant in care dialogam 😉

    Adrian Mangu

    21 May 2010 at 9:50

  3. “majoritatea se ocupa cu supravietuitu de azi pe maine” De ce crezi ca sa ajuns aici?

    Crezi ca nu toti au avut vise si sperante cand erau copii?

    Dar pentru unii lumea perfecta este asta :”stau pe iaht si beau sampanie inconjurati de gagici” si au tras asa de tare de sfoara aia incat ia trantit la pamant pe altii, “sclavie controlata prin iluzia libertatii”.

    Tu vrei sa tragi de sfoara contra lor?

    “ramanand un numar infim de oameni care se gandesc cu adevarat la o lume perfecta si se numesc idealisti”

    vrei sa tragi de sfoara? cauta ajutor :

    http://www.proiectulvenus.ro/

    balanalin2003

    21 May 2010 at 10:17

  4. This comment has been removed by a blog administrator.

    balanalin2003

    21 May 2010 at 10:26

  5. Inchide ochii si asculta o simfonie,nu trisa! Deci tine inchisi. Imagineaza-ti incontinuare lumea perfecta! Dar nu cu acei cativa oameni care te-ar putea ajuta la gasirea adevaratei Nirvana. Poti ajunge de unul singur! Desi nu exista perfect, exista spatiu, suflet, om si orice vrei, dar perfectibil NU perfect!

    PS: De cate ori nu ai auzit replica “Esti un caine!” adresata unui om? Eu am auzit-o de multe ori, dar vezi tu?Ai dreptate! Un caine ti-e mai prieten decat un OM! Iti este loial si te respecta mai mult decat te-ar putea respecta vreodata acei oameni cu care crezi ca ai putea construi Paradisul, daca ar avea suflete. Nu uita ca sufletul poate fi si rau si bun 🙂

  6. PSS: Maine, daca imi permiti, chiar voi posta ceva legat despre acest post al tau. Va avea inceputul comm-ul meu.

  7. abia astept postul tau. m-ai facut curios.spuneti-mi micul Bacovia si lasati-ma in lumea mea :)). nu ma voi schimba…de asta sunt sigur. imi place felul in care sunt…e ..antrenant 🙂

    Adrian Mangu

    21 May 2010 at 23:49

  8. ba' io stiam ca cloceste microbul geniului literar in tine precum coace puroiul talentului la Messi 😀
    da' nici chiar asa 😉
    fu-te-m-as 🙂

    PATRICKdan

    22 May 2010 at 23:18

  9. A propos mey QQ nu fi prostutz te citeste mai multa lume decat crezi, in tacere cum am spus mai devreme.
    Schita asta e imi place foarte mult, parca descopar o parte din tine, dar sigur ma insel mai am multe de invatat dn tine…

    Anonymous

    26 May 2010 at 21:32

  10. de descoperit…nush daca ar fi prea multe de invatat de la mine:))…sunt si eu un biet spectator al spectacolului vietii…cine esti?:P zi mi p mess da mi un mail…pls ca vreu sa dorm si eu in noaptea asta 😀

    Adrian Mangu

    26 May 2010 at 22:14

  11. Daca as avea ID-ul tau…ai dormit si fara sa stii cine sunt, nu? 😀

    Anonymous

    27 May 2010 at 20:16

  12. da mi un beep daca nu ai messu 😀 nu am dormit meeeey…la status scrie insomnia…asa ca…nu am dormit de 2 zile 😛

    Adrian Mangu

    27 May 2010 at 20:20


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Ştefania's

Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mințile frumoase inspiră

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

O străină

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

%d bloggers like this: