Adrian Mangu

blogger civic și literar

Ganduri – Viata si ideea

with 2 comments

Chiar nu stiu cum sa incep. Ma folosesc de acest cliseu umil,doar pentru a trage putin de timp,pentru a reusi sa-mi pun ideile in ordine.
 As incepe cu acest amalgam de sentimente si trairi numit generic viata. As spune ca imi pare rau pentru fiecare zi ce a trecut si ma doare ca ziua ce va veni,va fi doar o zi ce inca nu a trecut. Ne amestecam printre ganduri si idei,ne ascundem de noi si de ceilalti si ne complicam existenta inutil.
Ce oare o fi viata si de ce sa incercam sa filozofam pe seama ei?
Pentru a intelege un tot,mai intai trebuie sa intelegi partea. Nu incerc sa explic nimanui nimic,ci gandesc cu voce tare. E greu sa vorbesti despre o padure,atunci cand nu stii ce fel de copaci o formeaza. E greu ca o padure sa dainuiasca,atat timp cat copacii ar creste haotic si s-ar lupta intre ei. E greu ca o padure sa ramana frumoasa,atat timp cat copacii sunt urati,atat timp cat copacii isi smulg frunzele,isi rup crengile si pentru ce? Degeaba!
Ca in viata! Ne lovim intre noi,crezand ca asa e cel mai bine. Ne mintim unii pe altii…degeaba. uitam ca fiecare om are capacitatea de a intelege. Ne luptam intre noi , plangandu-ne ca viata e urata si trista. Daca ne-am opri macar pentru o secunda,am deschide ochii si am privi in jurul nostru, am realiza ca suntem egali, ca suntem identici. Vorbim la fel,aratam la fel,simtim la fel,iubim la fel,respiram la fel.
Stiti ce ma enerveaza foarte tare?
Teama unora de adevar,de dreptate,de frumos,de iubre,de ce?
De ce ne lasam intoxicati,invrajbiti,manipulati? De ce ne mintim intre noi,stiind ca mai de vreme sau mai tarziu se afla. Nu condamn pe nimeni,ma doare doar.
Lasam informatia sa ne manance sufletele. O lasam sa ne omoare putin cate putin.
Un copac trebuie sa ia exemplu de la un copac mai mare,nu de la un alt copac la fel de mic sau chiar mai mic. Purtam o lupta imbecila impotriva naturii,impotriva fiintei,impotriva lui Dumnezeu. Cand o lumea intreaga se inalta,noi vrem sa decadem si nu inteleg rostul.
Uneori cred ca ma lupt cu morile de vant. Dar inca mai cred in oameni. Cei care ar dori sa ma descurajeze, ar putea sa imi spuna ca cei ce au urechi…stiu deja,iar cei ce nu au,nu vor sti niciodata. Dar eu le spun ca nu urechile conteaza,ci ochii care privesc.
A auzi-a asculta, a vedea-a privi…ce asemanare…dar ce diferenta enorma. Din pacate oamenii se intorc la instinctele primare, pe care le combina cu vanitatea,ura si orgoliu. Nu e bine! Putem mult mai mult! Cate lipsuri avem! Cat de mult ne-am indepartat de noi si cat de greu ne este acum sa iesim la liman. Am uitat sa ascultam,am uitat sa privim, am uitat sa zambim,am uitat sa daruim.
Repet! Nu stiu de ce ne chinuim singuri,nu inteleg de ce ne complicam…mai devreme sau mai tarziu balonul de sapun va pocni si vom ajunge de unde am plecat…si…ce am rezolvat?
Cat de singur ma simt in lupta asta. Unii ar spune ca e inutila,dar eu inca mai cred in ea!
Hai sa iubim cu adevarat,hai sa simtim cu adevarat,hai sa privim cu adevarat,hai sa auzim cu adevarat,hai sa respiram cu adevarat si sa gandim cu adevarat…macar o zi!
Cu ce am gresi daca am fi oameni,cu ce am gresi daca nu am mai minti,daca nu am mai lovi in cel de langa noi,daca nu l-am mai imbranci pe cel de langa noi, daca nu l-am mai injura pe cel de langa noi,daca nu l-am mai ura pe cel de langa noi.
Si eu gresesc! Dar constant imi caut modele. Am copii pe care ii tin aproape de suflet si invat de la ei curajul! Am scriitori pe care ii citesc,gasind in ei intelepciunea. Am muzica ce ma invata speranta! Am peisaje in care caut visarea! Am prieteni in care ma incred! Am camarazi alaturi de care schimb lumea!
Stiu ca ei vor sa ne sperie,sa ne puna bete in roate,sa ne bage in cap ca nu se mai poate face nimic,dar ganditi-va ca daca fiecare dintre noi readuce increderea in cel de langa,atunci lumea asta si-ar reveni intr-o singura zi!
Ne-au distrus corola de minuni a lumii si ne-au saracit. Nu mai avem mister,nu mai avem aventura si ne intoarcem resemnati in patratul nostru,multumiti ca avem o fereatra pe care mai putem privi din cand in cand. Nu e adevarat dragii mei! Luptati si iubiti,povestea noastra inca nu s-a terminat! Mai avem multe de scris impreuna! Povesti despre altruism, despre curaj,despre bunatate,despre caldura sufleteasca,despre copii fericiti,parinti harnici si bunici mandri!
Si iata ca nu stiam cum sa incep,iar acum constat ca nu ma pot opri din scris. Nu stiu daca am avut vreo logica in ceea ce am zis. Stiu doar ca tot ce am insirat mai sus sunt idei ce au pornit din suflet si sunt sperante vii si crezuri puternice.
Imi pare rau daca am gresit in fata cuiva! Imi pare rau daca am judecat pe cineva!
Dar niciodata nu o sa ma opresc si o sa lupt pentru omul meu frumos si o sa caut sa imi inalt sufletul catre soare…asa ca un copac adevarat!
Advertisements

Written by adimangu

16 December 2011 at 13:07

Posted in Proză

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. “Vorbim la fel,aratam la fel,simtim la fel,iubim la fel,respiram la fel.”
    de ce? pt ca nu vb toti la fel..pt ca nu toti au trecut prin scoala romaneasca…elemenara, pentruca multi dintre noi cer cu stoicism KFC in Focsani…pt ca “si Focsaniul merita KFC si McDnlds” pt ca in cabinetele doctorilor nutritionisti e plin de medici supraponderali ce-si fac meseria cu sarguinta (se folosesc de propriul exemplu:)) ), pt ca “simtim ” exact la fel greutatea portofelului mai mult gol din buzunar , sub scancetele melodioase ale puilor de romani care cer…si tot cer.
    Pentru ca, dragul meu Adi, iubim la fel grotescul urban excesiv televizat si mediatizat de cel putin 9 ani incoace…pentru ca respiram lafel….chiar este nevoie sa comentez la asta? serios? te poftesc pe la Capitala, cu transportul in comun…si sa vad apoi de-ti mai vine sa iubesti viata …ideea…sa imbii la feerie.

    Andreea Coviltir

    17 January 2012 at 4:14

  2. Frunza verde de albastru,
    ma doare un cal maiastru,
    ca am zis doar un cuvânt
    despre întregul pamânt…

    Andreea Coviltir

    17 January 2012 at 4:17


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mintile frumoase inspira

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

Stele verzi

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

Legenda biciclistului singuratic

"În general oamenii simt și gândesc, dar nu fiecare om poate aplica gândirea și simțirea!"

%d bloggers like this: