Adrian Mangu

blogger civic și literar

Ganduri – Prelegeri despre iubire

leave a comment »

   Purtam pecetea buzelor ei pe umarul drept si ma mandream cu parfumul pe care il duceam pe gulerul camasii. Era un sentiment de mandrie,dar si unul de implinire. Mergeam pe strada strigand in gand ‘sunt ceea ce sunt si mai presus decat atat’ . Purtam in inima cheia lumii si sufletul meu poarta era catre podul ce duce spre acolo. Acolo,atat de generic,dar atat de bine punctat. Acolo,locul in care ma astepta ea,stapana pecetei. Ii eram supus,poate pe supus. Avea in mine tot ce isi doarea si cu siguranta ii oferisem mult prea mult,dar cine sa constientizeze ? Eu eram mult prea adanc scufundat in lacul propriilor trairi. O adoram,inca mai port pe umar cicatricea buzelor ei,parfumul i l-am uitat. L-am pierdut printre atatea parfumuri pasagere. Macar atat. Cat de pasional am inceput si cat de dezamagit am ajuns. Am trecut podul doar pentru a descoperi ca la capatul lui se afla mediocritatea inselatoare. Octavian Paler spunea ca daca s-ar afla in fata a doua usi pe care ar scrie rai si prelegeri despre rai,ar alege-o pe cea de a doua. Acum il inteleg perfect. E mult mai frumoas gandul iubirii decat insasi iubirea. Iubirea paleste sub mantia cuvintelor ce o anima.
As fi preferat sa ma opresc,as fi preferat sa nu fac acel prim pas pe pod. Ar fi fost mult mai frumos sa admir doar peisajul,doar privelistea iubirii fara sa incerc sa o devoalez sau sa o demitizez. Am disecat-o pana la nivel de particula si mi-am daramat toate convingerile. Am incercat sa o recladesc,dar a fost mult prea tarziu. Strivisem deja corola-i de minuni. Patrunsesem deja in Olimp si vazusem ca zeii erau doar cenusa si umbra. O privisem in ochi pe Medusa si imi transformasem inima in stana de piatra. Iata-ma, deci,in fata voastra incercand sa imi recastig dulcea amnezie a necunoasterii …cat mi-as dori sa patesc din nou pecetea buzelor ei pe umaru-mi drept si parfumu-i de pe gulerul camasii mele,dar din pacate eu nu am ales camera ‘prelegeri despre iubire’. Am vrut sa inving profanul din mine si am ajuns sa fiu rapus de propriul meu orgoliu.

Advertisements

Written by adimangu

2 July 2012 at 12:09

Posted in Proză

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Ştefania's

Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mințile frumoase inspiră

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

O străină

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

%d bloggers like this: