Adrian Mangu

blogger civic și literar

Cândva pe aici râdeau copiii

with 3 comments

Din locul meu de joacă a rămas doar pamantul,iar pe dânsul se înalţă falnice autoturisme. Cândva acest loc era doar al nostru,al copiilor.Pe timpuri,la poalele sale strajuia un panou prin care se interzicea cu vehemenţă parcarea maşinilor pe teritoriul lui. Pe vremea aceea copiii încă se mai jucau pe afară,erau fericiţi şi râdeau la soare. Mi-e dor de toboganul meu şi de leagăne mi-e dor şi de învârtitori mi-e dor şi de castelele de nisip îmi  e dor şi de toate băncile ce ne înconjurau şi ne vegheau joaca frumoasă îmi e dor. Aveam mese de tenis,aveam porţi de fotbal,dar ce nu aveam… Acum s-a ales praful de toate. Nu mai există nimic,terenul de joacă a fost înmormantat,iar în loc de cruce i-au pus pe piept un punct termic. A rămas doar o parcare aglomerată,iar copiii de azi nu mai stiu pe ce mormânt calcă.

Oamenii mari ne-au învins,ne-au distrus tot ce clădisem mai frumos,iar acum ne acuză că nu ne mai jucăm în aer liber. Unde? Locurile de joacă din ziua de azi sunt mici şi ascunse prin cele trei-patru parcuri pe care le are Focşaniul. Au ajuns să fie locuri de pelerinaj. Ori că vizitezi un animal intro gradină zoo ori că vizitezi un leagăn dintrun parc,e tot aia,ambele experienţe sunt la fel de triste.

De ce ne măcinaţi copilăria? De ce asezaţi la picioarele noastre ignoranţa si dispreţul? Pană la urmă noi vom fi cei ce vom avea grijă de voi,de ce sunteţi inconştienţi si vă bateţi joc de noi?

La Gară existau vreo 3-4 terenuri de joca,acum mai există numai unul mic si ascuns prin spatele scolii 7,iar situaţia e aceeaşi in fiecare cartier. Nimeni nu observă asta?

Copiii îmbatranesc prea repede. În loc să alerge printre betoane si maşini aleg să se joca pe calculator,iar oamenii mari în loc sa le ofere alternative…îi condamnă. Copii, de ce nu vă jucaţi printre tomberoane,câini,maşini si betoane…hm?De ce? Copii,de ce nu vă construiţi singuri locuri de joacă,parinţii voştri  nu mai au timp de voi! V-au facut ca sa vă uite.

Mi-aş dori sa pot mobiliza copiii de ieri,tinerii de astăzi si împreuna să putem construi macar un spaţiu de joacă pentru cei de mâine. Mi-aş dori sa putem da, noi ,înapoi ceea ce parinţii au stricat din grabă,comoditate şi ignoranţa.

Copii, e timpul să începem lupta pentru copilăria noastră!

Astept poze cu locurile voastre de joacă(chiar dacă nu mai există) pe adrianmangu@yahoo.com sau direct pe grupul de Facebook Focşaniul meu şi împreună poate vom reuşi să schimbăm ceva!

Advertisements

Written by adimangu

7 September 2012 at 16:40

3 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. adevarat…si eu mi-am trait copilaria aici la gara..era ff frumos

    Anonymous

    7 September 2012 at 22:20

  2. si iata unde s-a ajuns…nu mai exista nimic din ce a fost odata

    Adrian Mangu

    8 September 2012 at 10:27

  3. frumos articol!

    Anna

    9 September 2012 at 18:20


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mintile frumoase inspira

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

Stele verzi

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

Legenda biciclistului singuratic

"În general oamenii simt și gândesc, dar nu fiecare om poate aplica gândirea și simțirea!"

%d bloggers like this: