Small talk…in timp real

Suntem vesnici calatori. Intre azi si maine,intre azi si azi,intre sperante si impliniri si singurele lucruri reale si definitive pe care le avem sunt amintirile. Fiecare om isi are obsesia,fiecare copil isi are scanteia ce va pune pe jar cugetul adultului de mai tarziu. Inaintam cu ochii inchisi prin viata fara sa cugetam si altfel. Ne tratam obsesiile cu incapatanare si refuzam orice alternativa. Suntem cu totii la fel. Suntem dominanti si dominati. Fiecare isi doreste rolul suprem si cu totii ravnim la rolul de dominant atat de tare incat in momentul in care nu-l putem avea ne victimizam. Indraznim sa ne dam sacrificati,sugeram ca e o optiune,e un mod de viata. Ne numim altruisti,spunem ca oferim neconditionat,dar crestem in noi adanci frustrari. Suntem vesnici calatori inutili, minuni efemere, nascuti din haos,din preatot si din preanimic si credem ca totul se invarte in jurul nostru. Indraznim sa spunem ca sunt sapte miliarde de universuri. Cate unul pentru fiecare om. Egoisti pana la Dumnezeu si inapoi. Cei mai mari egoisti sunt cei care nu isi recunosc propriul egoism. Veritabili incapatanati si ignoranti… Despre ce am ajuns sa vorbesc eu la ora zece jumate intr-un tren rapid care se misca incet prin noaptea inecata intr-o fosta zapuseala. Sunt intr-un vagon vechi,un compartiment vechi si stau printre vechi moravuri. Discutii despre vreme, vremuri, despre vacante, dependente, morti…niciodata nu am facut conversatii banale,mi se par inutile,imbecile. Discutam de dragu de a trece timpul mai repede. Stim ce vrem unii de la altii,dar ne prefeacem interesati de ce ar avea necunoscutul din fata noastra de spus. Ne folosim pe post de bandaje sau de pilule antiplictiseala. Am iesit pe hol. Nu mai suport tirul de nimicuri caruia ii sunt supus. Sucuri,bere,apa minerala. Vocea cunoscuta a vanzatorului de nimicuri distruge pentru o clipa discutia de nimic din compartimentul meu. Primesc o clipa de liniste,o primesc cu tristete fiindca stiu ca nu va dura foarte mult,iar pana la Focsani mai am doua ore de mers cu mocanita asta de tren. E cald,foarte cald,in tren nu e aer conditionat. E doar un abur cald al fostei zile de azi. O zi prea calduroasa pentru gustul meu. Dar ce sa vezi,am inceput sa purtam discutii despre vreme. Ar fi cazul sa ma opresc aici. Nu as dori sa incepem un ”small talk”…

Advertisements

One thought on “Small talk…in timp real

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s