Adrian Mangu

blogger civic și literar

De ce Dumnezeu este al dracului?

leave a comment »

Daca Dumnezeu este cea mai inaltatoare parte a fiintei umane, atunci de ce este descris de catre scrierile bisericesti in halul asta? Vechiul Testament ni-l prezinta ca pe o fiinta geniala, capabila sa creeze o lume perfecta, dar care, din pacate, sta foarte prost cu nervii si cand i se greseste uita si de iubire si de pace si de armonie si reuseste sa dea pedepse dintre cele mai dureoroase si mai sadice. Ba ca face din ingeri draci, ba ca ii da pe primii oameni afara din Rai de la prima abatere, ba ca inunda intreg Pamantul pentru ca unii preacurvesc, iar capacul este pus de modul prin care reuseste sa isi scoata poporul din sclavie si sa il duca spre locul fagaduit. Seceta, foamete, boli, diverse calamitati si, pe final, uciderea pruncilor egipteni. Dumnezeu se trezeste dupa 400 de ani ca are un popor, desi eram ferm convins ca El e creatorul toturor fiintelor de pe ce acest Pamant, si da cu moarte in stanga si in dreapta, desi deviza lui e pacea, iubirea si prietenia.

Cred ca cineva, voit sau nu, a cam vrut sa faca un dictator cu acte in regula din Dansul. Capricios este, cultul personalitatii exista, este si slab la furie si nu accepta nici o alta viziune fata de a Sa.  Poate ca unii si-au dorit sa tina masele sub control prin teroare, nu stiu, poate ca lumea, oropsita de viata, are nevoie sa stie ca nu exista nimic trecut cu vederea si ca Dumnezeu se va razbuna, ma rog, ii va pedepsi pe toti cei care gresesc, nu stiu nici asta sau poate ca e vorba doar de propriul amuzament al oamenilor. Suntem o specie care privim violenta ca pe un mijloc de divertisment. Ba ca bagam oameni si lei in arenta, ba ca bagam oameni cu oameni, ba ca bagam oameni cu tauri, ba ca vanam din pasiune, trebuie sa recunoastem ca sangele ne amuza si ne incita si am inventat si noi niste povesti odioase. Oricare din variantele de mai sus ar fi, nu pot decat sa desprind doua concluzii: Ori Dumnezeu este al dracului ori i s-a construit o imagine a dracu de proasta!

Si totusi candva a existat un Om!

Un om care a stiut sa il ia pe Dumnezeu din Ceruri si sa il faca unul si acelasi cu sufletul! Dumnezeu este iubire! Dumnezeu suntem noi!

Iisus, caci despre el vorbim, a reusit sa ne arate prin propriul sacrificiu ca Dumnezeu nu este ceea vrea Dumnezeu sa fie sau ceea ce vrem noi sa fie, ci ceea ce reusim noi sa fim!
„Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine.”.  Toata esenta religiei sta doar in cateva cuvinte simple.  Dupa mii de ani vine un om si pune punct perceptiei gresite, imaginii false si il curata pe Dumnezeu de toate pacatele Sale. Ce tie nu-ti place altuia nu-i face! Nu raspunde prin violenta violentei si este mult mai important sa inalti un suflet schingiuit, decat sa le calauzesti pe cele perfecte!

Ne batem cu pumnii in piept in fiecare zi ca vrem sa fim mai buni, ca il cautam pe Dumnezeu, dar in clipa cand cineva vine si ne vorbeste despre iubire si mila nu reusim decat sa il condamnam la moarte si sa ne intoarcem la vechile metehne. Crime, inchizitii, razboaie de cucerire in numele lui Dumnezeu, rasism si crezuri idioate, ierarhizari si implicarea Bisericii in politic si in multe jocuri murdare.

Adevarul este ca suntem slabi si nu stim niciodata ce vrem! Uitam prea repede si ne reamintim prea greu! Ne cautam un rost in viata, vrem sa fim cei mai buni, dar in lupta noastra cu noi insine reusim doar sa ii lovim pe cei de langa! Cautam complexitate in lucrurile simple si din orgoliu ne acordam o prea mare importanta! Avem zei, avem virgine si pajisti linistite care ne asteapta dupa ce vom muri, iar acolo intreg orgoliul nostru va fi pe deplin satisfacut si, in sfarsit, vom trai in moarte precum imparatii. O eternitate de imparati!

Ne cautam vocatia si harul in scoli, fara sa vedem faptul ca harul se afla doar in iubire. Nu au dat toate scolile de Teologie atatia sfinti cati au dat inchisorile comuniste, lagarele de concentrare, temnitele romane si toate “institutiile de tortura” ale lumii. Si ce am facut cu ei? I-am urcat in calendare si le frecam mormintele cu batiste si lenjerie intima ca poate asa vom fi sanatosi, vom avea noroc in viata si poate ca om plesni si un bilet de loto ca sa ne scoatem din foame pana la adanci batraneti.

Stiu ca numele lui Dumnezeu vinde, inraieste, prosteste, manipuleaza, sperie, convinge, indoctineaza, uniformizeaza cel mai bine, dar eu zic sa-L mai lasat  si pe El in pace, poate o fi si el obosit si, daca avet curaj, sa va purtati razboaiele si ipocriziile in nume propriu, chiar daca va va fi inmiit mai greu sa va mai convingeti masele de oameni!

In loc de final si in loc de religii:

1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

 

 

Advertisements

Written by adimangu

18 December 2014 at 12:54

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Ştefania's

Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mintile frumoase inspira

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

Stele verzi

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

%d bloggers like this: