Fluturi (poezie tristă scrisă-n prag de iarnă)

Fluturi

                               de Adrian Mangu

Se-aşterne iarna peste noi, iubito,
Şi mii de fluturi albi ni se izbesc de tâmple.
De ce alergi plângând şi mă tot strigi pe nume,
Iar eu pe cine mai aştept să ne întâmple?

Ce ger ne paşte şi ce de oameni trişti
Apasă greu pe fluturi reci de gheaţă,
Ce noapte ne trăieşte pe-amândoi,
Deşi în lume e miez de dimineaţă.

Unde e soarele nici vara nu mai ştie,
Nici noi nu mai avem habar de noi,
Priveşte cum ni se scufundă marea
Sub fluturi morţi născuţi din amorţite ploi.

Adio dor, adio vis de primăvară,
E-un ultim salt ce liniştea-şi aşteaptă,
Cu fluturii încerc să zbor pentru o clipă
Şi-i las zâmbind din ceruri să mă cadă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s