Plăcuta poveste a celui care nu a mai fumat

Fumat

Imi amintesc si acum primele tigari. Fumam Kent si uneori Marlboro. Imi ofereau o nota de maturitate si superioritate in fata unora care se uitau la mine destul de stramb. Tigara te maturizeaza, iti da o ocupatie constanta, ba mai mult, te relaxeaza atunci cand nervii iti sunt intinsi la maximum si, nu in ultimul rand, te face mai sociabil. Te integrezi imediat in lotul celor care ies la o tigara,  al celor care stiu sa ceara foc si sa-l si ofere, iar daca mai dai si tigari celor ce fumeaza si le ard plamanii dupa tutun, devii prietenul perfect.

 

Am fumat cativa ani buni si cand am vrut sa ma las, eram  atat de rutinat cu tutunul, incat pentru a a renunta la el, trebuia sa renunt la tone de obiceiuri din viata mea. Era mai usor sa dau vina pe dependenta si pe placere, decat sa-mi refac rutina sociala. Puteam sa jur ca nu o sa le las niciodata.

Sunt deja dependent ,imi spuneam, si nu sunt singurul, asta e riscul meseriei de fumator, toti trebuie sa murim de ceva, iar la cat de nesanatos traim , ce mai conteaza ca fumam peste 7000 de tigari pe an, adica bagam in noi peste 7 kg de tutun la fiecare 12 luni.

Cat despre cealalta scuza, placerea, lucruriele erau si mai ridicole. Cautam tot felul de explicatii prin care sa-mi motivez actiunea de a fuma. E o poveste frumoasa,nu? Am o indemanare extraordinara!  Imi place sa scot tigara din pachet, sa o bat de masa, sa o aprind, sa aud tutunul cum sfaraie, sa dau fumul afara, sa o asociez cu cafeaua si alcoolul, sa scrumez si sa o sting in scrumiera sau, cand sunt afara, sa o cuprind intre degetul mare si aratator si sa o arunc cat mai departe.

Pentru mine nu conta faptul ca miroseam ca ultimul boschetar cand veneam de la fumat, ca gura putea a stricat, iar mainile nici nu le mai duceam la nas pana nu dadeam cu un gel de maini, ceva.

Si stii ce? Nu conta nici faptul ca erau oameni pe care ii deranja fumul meu. Recunosc cu rusine ca  intre o amarata de tigara si confortul oamenilor normali din jurul meu, evident, alegeam tigara si ca sa mai dreg busuiocul si sa nu par nesimtit pana la capat, mai dadeam din cand in cand cu mana prin aer, chipurile, sa mai imprastii fumul care era atat de deranjant.

Si da, stiam!

Stiam ca sanatatea unui fumator pasiv e mult mai afectata fata de sanatatea mea si imi iubeam atat de tare prietenii incat fumam in coasta lor, fara a avea decenta de a iesi afara cand aprindeam o tigara sau de a ma izola. Nu imi pasa ca ii deranjam, ca le afumam hainele si pe ei insisi, ca ii usturau ochii , ca tuseau si ca se puteau imbolnavi din cauza mea. Mofturi!  Oricum, nu ii obligase nimeni sa iasa in oras. Sa isi asume,nah! Fumatorul mereu se va vedea drept victima a societatii. Mai are rost sa zic ca e fals?

M-am oprit din fumat in momentul in care am realizat ca “a te lasa de fumat” e o prostie.

E marketing in forma pura! Citeam o carte cand mi-am zis asta. Nu are importanta numele cartii. E un praf in ochi executat ca la manual. Eu nu am cumparat tutun niciodata, am cumparat diverse experiente, lucruri pe care sa le fac atunci cand nu spun nimic, momente de relaxare in care doar relaxarea nu imi ajungea, un refugiu din singuratate, extrapersonalitate, o masca a timiditatii, apartenenta la grup, boemitate , trucuri de spart gheata si exemplele pot continua…

Placerea, frica si rutina vand cel mai bine, iar industia tutunului a stiut ca daca vor sa faca bani cu un produs inutil trebuie sa-l lege de rutina noastra de zi cu zi si, usor-usor, ne-au dezvoltat noi obiceiuri. Tutunul e prietenul perfect. E langa tine la fiecare cafea de dimineata, in bar cand iti bei berea, dupa un “mama, ce prostie era sa fac, da-mi o tigara ca tremur tot”, in mijlocul singuratatii si al plictiselii, cand te certi, cand suferi, cand iubesti si doare, cand ai o stare de anxietate, cand esti fericit, cand bei o cola ,dupa ce mananci, cand te uiti la meci, cand conduci, cand esti in tren si dupa ce faci sex. E acolo, e pentru toata lumea, pentru saraci si pentru bogati, pentru femei si pentru barbati, pentru toate varstele si pentru toate categoriile sociale. Te definesti dupa marca de tigari, dupa tipul lor, dupa publicul tinta, dupa felul brichetei, dupa tabachiera pe care o ai. Dumnezeule, e atat de evident! E la moda, e cool , e sobra, e amuzanta, e retro! E facuta pentru toti si toti sunt invitati sa o cumpere.Si asta se si intampla!

Cand pleci de acasa te controlezi de tigari, chiei, portofel si telefon! Nicidata sa nu fii prins fara tigari la tine! Trebuie sa fie acolo pentru a putea fi linistit!

Acum sunt linistit si fara, chiar mult mai linistit! Cand mi-am dat seama de prostiile pe care le facusem atat amar de vreme, am cautat sa descopar obiceiurile mele proaste in fumatorii de langa mine si sa le analizez.

Surpriza! Erau toate si peste tot!

Am descoperit mistourile  fumatorilor zgarciti care brusc deveneau sensibili la un fumator fara tigari si se ofereau sa-i dea tot pachetul, numai ca nu cumva sa se lase, ca mai apoi, spasiti si resemnati, tot ei sa vina si sa intrebe “cum ai facut de ai reusit sa te lasi de fumat”, de parca cine stie ce facusem. Saracii erau atat de prinsi in itele propriilor complexe si atitudini gresite, incat nu vedeau ca singuri isi proiectau o stare de panica ce le dezvolta iluzii si false dependente.

Am descoperit expresii de genul ca nu poti bea o cafea fara sa fumezi o tigara. Ba poti, fac asta de 5 ani!  Sau ca daca nu fumezi te arde plamanu. Nope, ba chiar se bucura! Sau faimoasa expresie”dup-o masa copioasa o tigara-i sanatoasa” Hell no! E la fel de toxica!

Concluzia: da-i omului clisee pe care sa le inghita si iti va face el marketingul, gratuit! 

Ce sa mai zic, e aiurea cand iti vezi prietenii ca fac foamea si au datorii, dar isi pun deoparte bani de tigari, e aiurea sa stai la masa si sa te afume toti cu o durere in cot de zile mari, dar sa te pupe si sa te tot laude de prieten bun ce esti. E aiurea sa vrei sa iti saruti iubita si sa simti cum pupi o gura de canal, iar dupa sa-ti ramana gust de tutun in gura, sa mai zic si de  mainile ei delicate care au cel mai nedelicat parfum? NU!

Dar asa am fost si eu. Ceream tigari cand nu aveam, imi afumam prietenii si cand comentau ziceam ca-s nesimtiti, iar fostele mele prietene nefumatoare, ei bine, mi-e jena acum de ele…

In loc de final

Nu stiu daca acest articol a fost o confesiune sau altceva , dar stiu bine ca nu e nevoie de nici o lege pentru a avea bun simt si pentru a iesi afara din local cand vrei sa fumezi o tigara. Ca patron, cred ca ar trebui sa interzici fumatul in unitatea ta din respect fata de absolut toti clientii tai, nu pentru ca te obliga cineva. Vei strica cateva proaste obiceiuri, iar unii fumatori se vor simti ofuscati, nedandusi seama ca e un lucru pozitiv chiar si pentru ei, dar cu timpul se vor obisnui cu normalitatea si vor realiza ca e cea mai buna varianta, cea mai sanatoasa si cea mai civilizata.

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s