Adrian Mangu

blogger civic și literar

Exerciţiu de normalitate: o altfel de unire, clasică

leave a comment »

 

 

După 1990 am asteptat cu toţii să se schimbe ceva. Am avut aşteptări de la alţii, dar pe noi ne-am neglijat, nouă nu ne-am cerut nimic niciodată şi nici nu am ştiut să ne oferim singuri ceva.

În 30 de ani de viaţă am învăţat că lucrurile bune se fac cu greu, cu sudoare, cu dezamăgiri,cu durere, iar dacă ceva e prea uşor de obţinut, cu siguranţă nu e ceea ce îmi trebuie. Lenea, obişnuinţa, neştiinţa, naivitatea ne-au făcut să ne căutam destine facile. Invocăm norocul la fiecare pas şi aşteptăm ca planeta să se învârtă, iar Divinitatea să ne arunce în zori binemeritatul loc la care râvnim. Ne-am obişnuit să credem că merităm totul făra să dăm nimic înapoi.

Din păcate, simţul normalităţii ni s-a atrofiat, iar lucruri fireşti le privim acum ca fiind extraordinare sau nu le mai privim deloc. Vorbim prea mult despre politicieni care dau şi nu dau nimic în acelaşi timp, vorbim prea mult despre nevoile unui popor care nu ştie ce nevoi are, dar niciodată despre obligaţiile pe care le avem cu toţii faţă de noi înşine şi faţă de cei ce ne înconjoară.

strangeri de manaAstăzi am avut privilegiul de a sta împreună la aceeaşi masă cu două faruri culturale, doi oameni extraordinari care prin modestie şi inteligenţă, prin răbdare şi pasiune, prin virtuozitate şi sacrificiu şi, nu în ultimul rând, prin muncă titanică reuşesc să ridice spre normal societatea în care trăim.

 

E nevoie de cultură şi de bun gust!

Cultura şi  bunul gust sunt cuvinte care au ajuns să sperie nejustificat extrem de multă lume şi care, de prea multe ori, au ajuns să fie asociate cu snobismul şi cu oamenii farisei. Nu e aşa, dragilor! Precum ne e sete de apă, aşa ar trebui să e fie sete de frumos, pentru că, în fond şi la urma urmei, cultura asta înseamnă. Mai mult de un sfert de secol ne-am făurit o societate a formelor fără fond, o lume de carton colorat care ascunde o lipsă cruntă de bun simţ, de înălţare şi de firesc. Nu putem continua aşa, nu ne permitem acest trai ce ne barbarizează, iar speranţe există, trebuie doar să facem pasul catre acele locuri ce ne pot oferi vânt bun propriilor corăbii şi aici mă refer la biblioteci şi minunatele săli de spectacol! Nu exista nimic mai frumos decât timpul petrecut cu folos!

Niciodată nu aş fi crezut că într-o zi de 24 ianuarie voi avea şansa, ca în clădirea care mulţi ani a adapostit muzeul Micii Uniri, să petrec o amiază cu aceşti doi mari Oameni, aceste două repere ale muzicii clasice, aceste două repere de bun simţ şi normalitate. Aryeh Levanon şi Vincent Gruger, căci despre ei este vorba, ne-au oferit timp din timpul lor pentru a reporni în noi focul şi dragostea de normalitate, atât de greu încercate în aceste vremuri neguroase.

Muzicieni extrordinari, dar extrem de simpli şi modeşti pe care pot spune că îi iubesc pentru tot ceea ce sunt şi oferă celor din jurul lor, două poveşti absolut fabuloase care au cel puţin patru lucruri în comun: iubirea de muzică, de frumos, iubirea de Focşani şi munca enormă pe care au depus-o pentru a realiza un vis pe care să-l dea în dar oraşului nostru, Orchestra de cameră “Unirea”.

poza grup

Ceea ce am trăit astăzi pot descrie ca pe o zi a Unirii petrecută atipic, o zi în care Unirea a fost făcută între Focşaniul vechi şi cel al zilelor noastre, o zi a unirii în care am redescoperit pasiunea şi viziunea comună, o zi care mi-a reamintit că sunt dator să contribui aşa cum pot la normalizarea vieţii de zi cu zi şi că sunt obligat să sprijin societatea în care trăiesc pentru a-şi reîmprospăta valorile morale, atât de necesare nouă, tuturor.

Şi da, dragilor, normalitatea se exersează în fiecare zi!

Pe final, dacă îmi permiteţi, chiar şi dacă nu îmi permiteţi 🙂 , aş vrea să mulţumesc tuturor celor care au contribuit la acest exerciţiu de normalitate şi aş dori să le reconfirm faptul că au în mine un prieten şi un partener serios care le va fi alături pentru totdeauna!

 

sursă foto şi motor al minunatei întalniri: Silvia Vrînceanu 🙂

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Ştefania's

Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mintile frumoase inspira

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

Stele verzi

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

%d bloggers like this: