Inimi clasice

Permiteţi-mi să vă fac o mărturisire: Iubesc oamenii! Sunt unul dintre acei naivi discreţi ce iubeşte oamenii şi poveştile acestora. Şi, pentru că mi-s dragi până la Dumnezeu şi înapoi, îmi place să îi ajut în a-şi scrie poveşti frumoase. E plăcut să fii făuritor de amintiri, e un sentiment minunat de caldă linişte sufletească atunci când reuşeşti să aşezi zâmbete acolo unde nimeni nu se mai aşteaptă să le întâlnească. Sunt fericit când cei din jurul meu sunt fericiţi.

Minunată zi am petrecut alături de noii noştri bunici, seniorii de la Institutul de batrâni, după cum îl numesc chiar ei, un loc în care destinele se adună pentru a depăna amintiri. Extrem de emoţionat am fost când am intrat pe poarta azilului şi i-am zărit în prag, aşteptându-ne aranjaţii şi pregătiţi pentru a-i plimba prin burgul nostru micuţ şi cochet. Alături de prietenii cu care scriem poveşti frumoase pentru oraşul Focşani i-am plimbat pe tărâmurile muzicale ale orchestrei camerale Unirea. Dar până să ajungem acolo am zăbovit preţ de un ceas la un ceai pe care l-am savurat într-un local distins ce poartă adânci doruri interbelice. Am povestit, ne-am amintit, ne-am cunoscut şi am început a scrie noi poveşti.

Dacă le-aţi fi văzut chipurile luminate, dacă le-aţi fi simţit vibraţia vocilor  sau dacă le-aţi fi văzut zâmbetele din priviri când am păşit împreună pragul Ateneului…ah, cât mi-aş fi dorit să fi fost şi voi acolo şi să vedeţi cum creionau, fără să îşi dea seama, portretul fericirii.

Le-am încărcat sufletele clasice cu muzică clasică!

Ce amintiri frumoase am construit împreună, ce seară minunată am petrecut acompaniaţi de bageta dirijorului Vincent Gruger, un bun prieten al iniţiativelor noastre, dar şi un mare iubitor de Focşani ! Ce fericiţi au fost când directorul Ateneului i-a strâns în braţe şi le-a zis că îi mai aşteaptă la spectacole! Doamne, ce sentiment de frumos mi-a cuprins inima şi cât de norocos m-am simţit înconjurat de aşa oameni  minunaţi! Da, dragilor, vă port în gândul sufletului meu tot timpul!

 

Iar eu? Eu, sub blânda oblojire a lunii ce-mi bate în geam, îmi amintesc de o călduroasă zi de februarie în care am simţit viaţa strângându-mă în braţe şi sărutându-mă pe creştet!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s