Adrian Mangu

blogger civic și literar

Preafericit, prea ca în evul mediu

leave a comment »

Mă ţin şi eu de valul iscat de primul taximetrist al ţării, Dan Teodorescu, şi aş vrea să spun că parerea mea, practic, nici nu mai contează. Se aruncă atâtea pietre, incât martirul Ştefan ar avea motive întemeiate de invidie.

Am primit cu încântare mesajul transmis. Da, dom`le, ce au spaţiile mici, suferă Dumnezeu cumva de claustrofobie? Când eram mic, bunică-mea îmi zicea ca Dumnezeu trăieşte în toata lumea. Na de-aici preafericite, cel mai înalt creştin să zicem ca ar avea maxim doi metri şi un pic şi nici poleit cu aur nu cred că e, mă rog, doar daca-l verifici pe la dinţi, dar tot nu cred şi…şi tot nu l-am auzit pe Dumnezeu făcând figuri. Aşadar de ce ar avea nevoie de o căsoaie enormă pe care oricum nu ar avea timp să o viziteze prea des.  E prea ocupat cu omniprezenţa! Mă înţelegi? Când e în toate locurile în acelaşi timp, chiar crezi că i-ar mai păsa de o căsoaie din mijlocul unui oraş poluat ?

Bă, are sens ce zic? Eu nu mai stiu, dar să continuăm…ceva-ceva tot o ieşi.

Constat cu surprindere că ne îndreptăm spre Evul Mediu( şi nu o zic numai eu). Da, da, locul acela în care oamenii erau daţi afară din biserică pentru că nu se supuneau regimului politico-bisericesc,  unde popii erau excomunicaţi pentru că nu vindeau ce le baga pe gât conducerea, iar barosanii din capu bisericii o ardeau ctitori de mari “chiciuri”.

Nene, Dumnezeu şi-a dorit ca fii-su să se nască în grajd, să meargă desculţ, să fie unul de-al sărmanilor, să îşi dea viaţă pentru o idee şi aştia, sanchi, vor să îi facă ditamai conacu?  Ceva nu se pupă! Mă rog, singurele chestii care se pupă sunt mâinile preafericite. Cică facem milostenie şi o ardem în cuvinte pioase,dar de pupat, tot boul pupă mâna, că aşa e în tenis. Iisus pupa picioare şi plângea pentru toată lumea, iar ăştia o ard preafericiţi şi au pretenţii de dame!

În loc de final!

Stimabile Dan Teodorescu, straşnică furtună aţi iscat în borşul românesc, iar voi, cusurgii şi verticali, mai uşor, vă rog, că ne crede lumea şi ne ia de popor cu prinţipuri morale solide!

P.S. : fustele se poartă de la brău în jos, nu se pun în cap!

Advertisements

Written by adimangu

10 April 2016 at 16:36

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Ştefania's

Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mințile frumoase inspiră

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

O străină

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

%d bloggers like this: