Adrian Mangu

blogger civic și literar

Țara lui Genocid Vodă!

leave a comment »

 

tumblr_m5omjsUMdq1r1pn8lo1_500

De 26 de ani privesc și încă învăț ce înseamnă nepăsarea, acea paralizie generală, acea lipsă de reacție. Mă cutremur! Nimeni nu crede, nu știe și nu face nimic, deși cu toții simțim tot. Simțim pe propria piele sau pe suferința  celor dragi nouă ce înseamnă viața într-un lagăr de exterminare.

 Oare simte cineva ceea ce simt și eu acum?

Trăim în țara în care copiii sunt maltratați în sânul familiei, în grădinițe, școli și centrele de plasament,  în care ești sclav în față celor pe care îi angajezi să te administreze și, mai nou, dar nu așa de nou, doar că abia acum s-a aflat, suntem cobai în țara celor care și-au propus să ne ucidă în masă! E genocid ceea ce se întâmplă în spitale, e genocid ceea ce se întâmplă în alimentația publică, dar nimeni nu reacționează. Sun curios ce revoluție ar fi făcut Franța dacă ar fi fost în situația noastră. Probabil ar fi dat ghilotina jos din pod și ar fi ras tot.

Stăm pe un butoi de pulbere ce nu vrea să explodeze!

Încep să am dubii legate de protestele care au avut loc până acum. Sperăm să fie ai mei cei ce coboară în stradă, cei ce au inițiativă, cei ce propagă un nou mesaj și un nou gen de atitudine. Sunt naiv, nu e așa? Observ cu tristețe că suntem manipulați chiar și atunci când credem că deținem controlul . De unde vin toate astea?  De unde ușurința cu care ni se curată mintea în timp ce ni se otrăvește sângele?  Avem pretenții occidentale, dar ne ascundem rahatul sub preș de frică să nu supăram stăpânii. Acei mizerabili lipsiți de scrupule ce formează o clasă politică mizerabilă, o clasă politică al cărei scop e să îngrașe cururile pline ale unor grupuri mici și distrugă un popor, o nație.

 Am ajuns să fim exterminați în propriile spitale! 

Mor copii , dar nu ne păsa! Ne-am isterizat doar cât fu mirosul de carne arsă proaspăt, dar acum că morții au început să putrezească în pământ,  parcă nu ne mai interesează atât de tare de fapul că unii dintre ei au fost uciși în spital. Probabil că e mai ușor de suportat gândul unei morți prin perfuzie, decât al unei carbonizări. Ne e mai comod așa!

Să zic că aveam așteptări că lumea va ieşi în stradă, știind că într-un singur spital pe 2015 peste 20 de copii au avut infecții nozocomiale constatate la autopsie, ca medicii se spală cu apă de ploaie înainte să îşi vâre mâininle în pacienţi? Da, aveam, dar degeaba!  Nu au mai venit galeriile plătite și toată lumea a luat atitudine de drepţi, suntem cuminţi şi fără minte.

Privesc la disperarea din privirile ultimilor jurnaliști decenți ai țării. Sunt terifiati de lipsa de atitudine.E îngrozitor când informaţia ce ar trebuie să pornească mototrul societăţii se loveşte doar de un zid de lene socială. E acel moment în care ori vrei să fugi ori vrei să mori ori să înnebunești pentru a trece dincolo de această realitate absolut grotească și să nu mai vezi nepăsarea celor ce primesc și nesimţirea celor ce ne dau.

România mai e aici ?

Fugim, stăm și murim, luptăm? Hei, ce facem?

 

sursa foto

Advertisements

Written by adimangu

12 May 2016 at 12:28

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mintile frumoase inspira

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

Stele verzi

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

Legenda biciclistului singuratic

"În general oamenii simt și gândesc, dar nu fiecare om poate aplica gândirea și simțirea!"

%d bloggers like this: