Adrian Mangu

blogger civic și literar

Mică poveste cu oameni şi munţi (foto)

with 2 comments

Binecuvântează-mă, Doamne, cu ceruri senine, iar sub ele așează-mi munți falnici încărcați de păduri și pășuni, dă-mi gustul dulce apos al ierbii verzi și fragede, dă-mi ape reci și proaspete din care să se adape călătorii prin viață și prin vremuri, dă-mi nopți albe aproape de stele și dă-mi și oameni demni care să mă poarte în pace și întru credință.
Iar Dumnezeu a așezat acelor locuri tot ce raiul nu putea a mai cuprinde. Livezi pline de rod și vii timide ce se înfruptă direct din soare , cai și capre și oi și toate neamurile de necuvântătoare, oameni harnici care să le bucure pe toate și să le povestească spre genaraţiile următoare, legende și basme, hore și doine închinate din buciume și fluiere, șezători cu mânde femei care să dea culoare și să îmbrace în straie de sărbătoare toate meleagurile aistea ce-și duc viața în afara istoriei și bărbați prea grabnici de dreptate, însetați de adevăr și harnici din zi în noapte.
Cum să nu te cufunzi în satele și cătunele munților Vrancei? Cum să nu te descalți când calci pășunile montane, cum să nu-ți vină dorință de a simți cum curg seva și taina pe sub tălpile tale goale? Cum să nu te bucuri de oameni ce te primesc mai întâi cu sufletul și apoi cu brațele și care știu să te scoată din tumultul secolelor și să reașeze în tine, prin dragoste și modestie, rânduiala lucrului de început și iubirea de frumos?
Mulțumesc Domnului că a avut puterea de a bate drumurile pământului în lung şi-n lat, dar când îi veni vremea de odihnă, din toate minunile lumii, El a ales un cătun ce poartă numele de Fundătura Vrancei, unde a știut să lase oamenilor în dar tot ce a avut mai bun și mai curat. În urma Sa păşesc şi eu astăzi, cu drag şi cu emoție, pentru a vă descoperi pe voi, iubiți făuritori de omenie, de drag de carte, de tradiții, de obiceiuri şi pentru a vă mulțumi pentru cinstea ce mi-aţi făcut-o de a vă duce gândul mai departe şi de a spune poveşti care să înceapă aşa :
“Binecuvântează-mă, Doamne, cu ceruri senine…”

 

Advertisements

Written by adimangu

23 May 2016 at 12:16

2 Responses

Subscribe to comments with RSS.

  1. Să nu-ţi fie cu supărare, dar eu zic că ar trebui să ne spui mai multe şi mici şi mai mari poveşti cu oameni şi munţi.
    Să ne mai amintim unii şi să ştie şi cei care n-au ce-şi aminti cum e frumosul din oameni ca şi cîmpul cu florile, ca seninul cerului de munte şi pîrîul – lacrimă de copil.
    Să fie un vis dus la împlinire.O excursie, un concediu în frumoşii, sălbaticii, curaţii şi atît de puţin cunoscuţi munti ai Vrancei.

    fosile

    23 May 2016 at 12:30

    • Vor mai curge se alte povesti. Doruri sunt multe de istorisit 🙂

      adimangu

      23 May 2016 at 19:37


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Ştefania's

Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mințile frumoase inspiră

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

O străină

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!

%d bloggers like this: