Taina

Taina

                                              de Adrian Mangu

Mă simt legat de viforul uitării
Și-n pacea gri în pace dăinuiesc,
Nu sunt nici nopți, nici zile iluzorii,
Nici idealuri spre care să pornesc.

Nu-i chip de om și nici măcar morminte,
Nu strălucește-n cale-mi nici o stea,
Din când în când mă plimb printre cuvinte
Și îmi șoptesc în taină taina mea.

E liniște, dar ustură tăcerea,
Sunt doar un fum ce-și poartă veacu-n gând,
Ce rost mai are să îmi mai țip durerea,
Când n-am nici cer, nici palmă de pământ?

Sunt un melanj de doruri și dorință,
Un vis uitat în colburi prin sertare,
Și-aștept cu nerăbdare o sentință,
De nu, Iubire, oferă-mi dezlegare!

Cu zâmbet blând, cu chip dumnezeiesc
Răsări, apoi usucă-mă de ceață,
Ridică-mă, dă-mi lacrimi să iubesc
Și pune-mi morții o pauză de-o viață!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s