E…

E…     

     de Adrian Mangu
 E-un fel de gol  

 Al unui mult prea plin ce ne-nconjoară, 

 O oră fără timp, un vid fără tic-tac,

 Doar caii în galop împing vremea de afară,

 Grăbindu-se-n pustiu, lovindu-mă-n asfalt.

  

 E-o arșiță de gheață 

 A unui foc pe care plouă de-o eternitate,

 Un sâmbure de apă ce cade dintre sfinți,

 O pauză menită să pună viață-n toate,

 Și felul lui Hristos să-njure printre dinții…
E ca o rana

Pe aripa străbună a unui verde viu

În care mieii sapă sădind cu glas amar

Ceva ce nici Infernul nici Raiul nu prea știu,

Dar mieii sapă greu și plâng și sapă iar!

  

 E ca tristețea stelei 

 Ce sufletu-și tot zbate cătând la poarta vieții 

 S-ajungă la fecioară și să îi bată-n geam,

 Dar pradă va sfârși pe buza dimineții, 

 Căci stă ascunsă-n umbra unei căderi de ram.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s