De ce?
de Adrian Mangu
Îmi bate-n suflet vântul,
În gând plouă mărunt
De ce atâta ploaie?
De ce atâta vânt?
Cad frunze şi cad păsări,
Tot cerul e pustiu,
Pământul, cândva verde,
E roşu ruginiu
Copacii goi, uscaţi
Aşteaptă trişti sentinţa
Să vină iarăşi moartea,
Să vină umilinţa
Nedreaptă nemurire,
Ce viaţa, moartea ţii,
Aşezi natura-n moarte
Şi-apoi o reînvii
Cu taină te privesc
În fiecare an,
Dai toamnei mii de vieţi,
Iar eu doar una am
O moarte şi o viaţă,
Un suflet, un cuvânt,
de asta plouă-n gându-mi
şi-n suflet este vânt…
Adrian Mangu 