Adrian Mangu

blogger civic și literar

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Mama

leave a comment »

Mama

de Adrian Mangu

Ce este mama?
Motivul veşniciei noastre,
Prilej de vis şi poezii,
Destinul îngerilor din ceruri
De-a prinde chipuri de copii

Mama…
Cuvânt frumos ce poartă tandru
O dulce strângere la piept,
Un jurământ făcut în taină
Că puiul va avea drum drept.

Ce este mama? Cum ce este?
Un răsărit şi-un veşnic dor,
E cea care în taină plănge
Ca nouă să ne fie-uşor.

E necuprinsul căii noastre,
Grădina vieţii pe Pământ,
Lumina ce se află-n toate
Şi şansa de a spune “sunt”!

Written by adimangu

4 March 2016 at 20:36

Posted in Uncategorized

Demon

leave a comment »

Demon

                      de Adrian Mangu

Din focuri gri, din oaze ce suspină
Se mai zăresc prin flăcări cenuşii
Iubiti speriaţi ce caută lumină,
Părinţi bătrâni cerşind printre copii

Pesemne Dumnezeu plânge prin cer,
Altfel nu ştiu cum plouă cu durere,
Dezleagă-mi inima de tot acest mister
Şi-mbracă-mi gândul cu lucruri efemere

Aşează, îngere, dejunul pe un ziar,
Un dram de pâine şi-un strop de vin tihnit,
Dacă sunt viu, o viaţă dă-mi în dar,
Dacă sunt mort, să-mi spui când am murit.

Nu te speria că azi îţi simt prezenţa,
Cu tine totu-mi pare mai uşor,
Lui Dumnezeu să ştii că i-a iesit pasienţa,
Dându-i Satanei un înger păzitor.

Written by adimangu

17 February 2016 at 1:12

Posted in Poezii, Uncategorized

Da, Ana, e pentru tine!

leave a comment »

Îmi plac oamenii ce iubesc frumos, în tihnă şi în timp şi tare mult îmi mai place să-i am în viaţa mea. E plăcut să fii inconjurat de poveşti frumoase din care sa inveţi în fiecare zi şi din care să te inspiri.

E destul de dificil să fac o introducere momentului ce urmează, de aceea credă că cel mai bine ar fi să o salut pe cea căreia îi este dedicată această postare şi să îl las pe cel ce i-a dedicat poemul de mai jos să îi spună “Te iubesc”, aşadar “Bună, Ana!”, iar de aici îl voi lăsa pe Alex să te însoţească prin minunatele şi profundele versuri de dragoste pe care le-a scris 🙂

 

Iubito! Noi ce si cum mai iubim!

                                                de Alexandru Filimon

Vorbim detaşat despre dragoste, dar câţi dintre noi mai iubim!
Rostim cu foc „Iubito/iubire”, dar în fond ne prăbuşim,
Găsim cuvinte preţioase, le stergem meticulos, uşor de praf
În glasul nostru ele se transformă în stele, „Iubito nici nu ştii, din viaţă ce ne-a mai rămas!”

Se ascunde în glasul tău o teamă de nevindecat
Să fiu eu discordie între un freamăt şi un tremurat?
Stiu doar că tu mă vezi pe mine prin oglinda, vezi un ambalaj
Ca şi viaţa asta, căci nu suntem în picaj, stăm în ambuteiaj!

Vrem să fim singurii care iubim şi ajungem printre cei singuri care iubesc
Ne este frică şi iubirea este prea prunc! Ce să-i mai ceri!Măcar eşti, măcar trăiesc!
O zi specială în care să o sărbătorim?
Cînd noi nu ştim, iubito, cât mai iubim!

 

This slideshow requires JavaScript.

Written by adimangu

14 February 2016 at 9:54

Dor de oameni

leave a comment »

Dor de oameni

                                     de Adrian Mangu

Mi-e dor de oameni, mamă!
Aşa frumoşi şi mândri,
Curaţi la trup şi suflet
Precum îngerii mi-i povesteau

Mi-e dor de oameni, mamă!
Ştii? înainte să mă nasc
Îi creionam prin rai din flori de soc
Şi din raze de soare cunune albastre le făceam,

 Mi-e dor de oameni, mamă!
De domni şarmanţi
Şi de domniţe cu doruri multe
Şi de copii-copii îmi mai e dor!

Mi-e dor de oameni, mamă!
De oameni de bine, cu bun simţ şi bine crescuţi,
De cei ce ajută cu ochii închişi
Şi care SUNT doar pentru că aşa trebuie să fie!

Mi-e dor de oameni, mama!
De cei care ştiu că drumul către Dumnezeu
E drumul catre ei înşişi,
Care simt şi nu se resimt niciodată
Şi care dau din ei, doar pentru a înflori prin alţii

Mi-e e dor de oameni, mamă!
De iubirea umană şi de omul iubire,
De un zâmbet din suflet şi de un suflet zâmbind,
De cărări fără pete şi de drumuri spre stele
De cuvânt, de iertare, de lucruri curate,
De adevăr, de curaj, de credinţă, de vise …
dar cel mai mult şi mai mult de oameni mi-e dor, mamă!

Written by adimangu

11 February 2016 at 18:56

Posted in Poezii, Uncategorized

Imnul Voluntarului II

leave a comment »

Imnul voluntarului

                  de Adrian Mangu

În bibliotecă se află tot ce-n viaţă-ai căutat,
Numai aici, ia aminte, vei afla drumul visat
Împreună vom creşte şi vom face lucruri mari,
Suntem voluntari, voluntari, voluntari (x2)

Credem în bine, în tine şi cu noi azi te chemăm,
Avem un spaţiu al nostru şi-mpreună-l dezvoltăm,
Facem normalul poveste şi speranţele apar,
Vei fi voluntar, voluntar, voluntar (x2)

Aprinde soare şi stele şi păşeşte-n carusel,
Locul e plin de culoare, iară noi suntem la fel,
Te vei simţi ca acasă, nu întârzia s-apari
Printre voluntari, voluntari, voluntari (x2)

Prinde curaj, fă schimbarea, astăzi este ziua ta,
E ziua aceea în care totul se va transforma,
Deschide uşa, pătrunde în al viselor bazar,
De azi eşti voluntar, voluntar voluntar (x2)

Written by adimangu

7 February 2016 at 20:28

Posted in Poezii, Uncategorized

Trofeu

leave a comment »

Te voi păstra drept trofeu! Vei sta închisă în vitrina existenţei mele si imi voi defini viaţa prin dibăcia capturării acestui exemplar nemapomenit. Mă voi lăuda cu toate defectele tale, cu imposibila-ţi fire, cu toate cicatricile lăsate de tine pe buze-mi si le voi povesti de înfiorătoarea luptă dintre noi doi.
Le voi arăta minciunile din spatele adevărului şi adevăruriele ce se ascundeau în minciună şi voi dezbraca de idei şi sentimante întreaga noastră confruntare. Le voi descrie lumea ce am deschis căutând spre tine şi uşa ce vroiai să-mi zăvorăşti în piept. Vei arde în ochii mei, în timp ce cuvintele vor exploda izbindu-mi-se de dinţi.
Inima îmi va muşca din gat, implorandu-mă să o tac. Toţi se vor minuna de povestea noastră. Te vor blama cot la cot cu mine, te vor respinge şi se vor dezlega de viclenia respiraţiei tale. Indignări, tensiuni, urlete, dezgust! Asta e tot ce mai reuşeşti să provoci.
Toţi îmi vor mulţumi pentru destăinuire, mă vor felicita pentru izbândă , îmi vor aprecia caracterul şi vor bea în amintirea chinurilor mele. Voi închina cu ei paharul, voi cădea în golul victoriei mele, voi stinge lumina în mine, îţi voi închide viaţa în suflet şi voi aştepta să mă dezlegi, într-un final, de tine.

Written by adimangu

4 February 2016 at 17:13

Posted in Proză, Uncategorized

Odă voluntarilor

leave a comment »

Odă voluntarilor

                        de Adrian Mangu

Astăzi este sărbătoare,
Oameni noi stau printre noi,
Viaţa ne prinde culoare,
Rescoperim eroi

Zâmbete şi voie bună,
Împreună-orice putem,
Peste noi stă o cunună,
Voluntari cu toţi suntem

Libertatea străluceşte
Şi spre ea pornim visând,
Lumea toată ne trăieşte,
Facem pace pe pamant

Viitorul ne aşteaptă,
Noi de azi il construm,
Ne unim într-o idee,
Într-un spirit ne unim!

Written by adimangu

28 January 2016 at 23:07

Fosile şi pietre

Just another WordPress.com site

Ştefania's

Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora!

Hai-Hui prin România

Despre turism sau despre sufletul unui om pasionat de natura

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

Prin obiectivul mintii

kalos kai agathos

Atracția Succesului

Mintile frumoase inspira

anbpriasi.wordpress.com/

Asociația Națională a Bibliotecilor și Bibliotecarilor Publici - Filiala Iași

prietendevremerea

O vorba buna

Stele verzi

Nu mă intimidează oamenii cu priviri dure şi cu vorbe urâte!