Colțuri
de Adrian Mangu
Colțuri rupte dintr-un vis
Mă înfig în paradis,
Iar gândul unui cuvânt
Se face pală de vânt
Frunza pică și se moare
Și se galben și dispare,
Pat de foste frunze verzi,
Ele nu-s, dar tot le vezi
Sufletul umflă cuvinte,
Cânt le jură când le minte,
Iar sub luna lunii reci
Eu te stau și tu mă pleci
Demonii mă-nchid sub cheie
Într-o coastă de femeie
Moartea strigă către viu
Fugi că vin!!! Da-i prea târziu!
Gândul zboară, totul curge,
Gust amar de apa dulce,
Frunzele se-nsuflețesc,
Ba iubesc, ba nu trăiesc!
Adrian Mangu 