Ziua Curățeniei Naționale a fost marcată anul acesta într-un mod cu totul special de către Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Vrancea, dar și două ONG-uri: Asociația “Acționează azi pentru un viitor mai bun” (Stănica Bostănaru, Adrian Mangu, Alina Popa) și Asociația “Change Your Lifestyle for You”(Florin Grozavu). Alături de aproximativ 40 de tineri voluntari din diverse instituții vrâncene, dar și din licee, școli postliceale, am plantat în Tabăra Gălăciuc 200 de trandafiri, donați de către diverse persoane care au simțit să se implice în activitățile prilejuite de “Let’s do it, Romania”. Preț de câteva ore energia, optimismul, spiritul de echipă, prietenia au cântat în cor un imn al iubirii față de natură. Mulțumesc, oameni faini, pentru că mi-ați demonstrat că orice acțiune bine gândită are rezultate pe măsură. Mulțumesc pentru că și voi credeți în voluntariat, în binele pe care îl putem construi împreună 🙂
toate femeile te caută în mine!
se uită atente prin fiecare coastă a fiinţei mele,
prin fiecare venă cara te-a purtat prin organismul meu,
prin fiecare picatură de sânge care a intrat sau a ieşit din inima mea.
toate femeile te caută pe tine!
mă ocolesc timid, trec prin suflet cu discreţie şi te cercetează!
îţi vor numele, îţi vor parfumul, îţi vor obiceiurile,
vor să-ţi descopere fiecare viciu, fiecare strâmbătură,
fiecare limbă scoasă şi fiecare “te iubesc” rostit sau nerostit.
toate femeile te vor cu disperare!
iau fiecare gest al meu ca pe unul împrumutat de la tine,
hainele mele încă mai poartă parfumul tău discret,
cuvintele gurii mele pornesc din cugetul tau,
iar culoarea mea preferată sigur e şi culoarea ochilor tăi.
toate femeile te cunosc!
în aceleasi cămăruţe au stat şi ele!
cunosc fiecare colţ, fiecare fir de praf, fiecare ciob din farfuriile sparte
locul în care e pozitionat patul,priveliştea ce se naşte din balcon,
dar niciodată nu vor şti unde să caute intrarea, îi schimbăm locul de fiecare dată.
vezi ,iubito, ce încăpăţânate sunt?
oare şi tu cauţi la fel ca ele în momentul asta?
aceeaşi teamă o ai şi tu in ochi in timp ce cotrobăieşti după ea?
la fel de tare te sperii de vechii ursuleţi de pluş?
adevarul e că vă cunoaşteţi sentinţa,
dureroasa sentinţă pe care o încearcă aproape orice femeie!
chiar şi tu ţi-ai fi dorit să nu treci prin acest trio,
cu toate că acum nu ţi se mai pare atât de rău ca la început…
spune-mi,iubito,cum e viaţa alături de prima mea iubire?
Frumos a inceput povestea noastra din Piata Unirii. Cate unul,cate unul am reusit sa alcatuim un grup maricel si curajos, care creste intr-o zi cat altele in 10 si care invata sa isi ceara si sa isi protejeze drepturile.
Nu cerem multe! Cerem doar dreptul la o viata decenta si la respect! Iar impreuna vom obtine tot ce ne dorim,dar,subliniez,suntem obligati sa formam o comunitate adevarata!
Impresionati de lantul uman care a inconjurat Palatul Parlamentului ,noi ,Focsanenii,ne-am hotarat sa facem gestul ce a nascut o natiune,Hora Unirii!
Am purtat tricolorul ca pavaza,am vorbit cu tinerii si cu oamenii in varsta si,IMPREUNA, ne-am dat mainile si am format aceeasi hora ce se afla sculptata si pe obelisc! Plini de zambete si entuziasm am invatat in cateva clipe ca e usor sa treci peste frici,prejudecati si complexe si ca IMPREUNA putem pastra muntii acolo unde sunt,atunci cand altii incearca sa ii mute din loc!
IMPREUNA am imprastiat mesajul,am aprins lumanari in semn de speranta si de legamant facut in fata viitorului nostru si IMPREUNA am invatat sa strigam IMPREUNA!
Din douazeci cati am fost de obicei,astazi am fost peste 50 de persoane!
Focsani,la mai mare,stiu ca poti!
Pozele? in cel mai scurt timp! Acum developam filmul! 🙂
12.09.13 – Mesajul lui Radu Moraru – România este țara cea mai coruptă din Europa. Ieșiți în stradă cu toții ca să opriți otrava, exproprierile, corupția!!
PROIECTUL CRIMINAL al lui Ponta, inaintat Parlamentului, este ultimul experiment, de tip nazist, care se incearca pe biata natiune romana! Daca “mamaliga romaneasca” nu explodeaza nici acum, cind otravurile si cea mai paguboasa afacere din istoria Romaniei vor fi votate in Parlament, la pachet cu EXPROPRIERILE si CONFISCARILE de PROPRIETATI, atunci stapinii lui Ponta vor putea experimenta pe noi orice!
Benny Steinmetz – “regele diamantelor patate cu singe african” si actionar influent al RMGC, Tal Silberstein si Dan Andronic – consultantii politici ai premierilor Nastase, Tariceanu, Boc, Ponta dar si ai Elenei Udrea, au pus la cale un plan diabolic de subminare a economiei nationale si a suveranitatii nationale!
Steinmetz, Silberstein, Andronic, puternic sustinuti de seful SRI, George Maior, nasul lui Victor Ponta…
Nu am mai scris de mult. Ori din lene ori din lipsa de subiecte sau,probabil, din dorinta de a nu scrie la cald cam tot ce imi trecea prin minte si prin suflet.
Scriu direct “pe curat”,mi-e sila de ciorne,mi-e sila sa transcriu,plus ca nici nu cred ca am sa va spun atat de multe, incat sa am nevoie de asa ceva.
Daca pana acum ceva vreme simteam o mare deznadejde,astazi,mai mult ca niciodata,simt speranta. Nu speranta ca poate lucrurile vor functiona mai bine,ci speranta ca fac parte dintr-o generatie frumoasa. O generatie care, satula fiind de toata mizeria lasata in urma de parintii nostri, a pus mana pe matura si a inceput sa curate gunoiul. Stim ca avem defecte si mai stim ca in generatia noastra se afla oameni care sunt sceptici si patati de vechi metehne comuniste,dar avem rabdare cu ei si ,vrand-nevrand,vor fi nevoiti sa se dea dupa noi.
Imi iubesc generatia! Intr-o singura clipa a reusit sa imi ofere ce nu am primit pana la 27 de ani. Patru zile in Piata Universitatii poate ca nu vi se par multe,dar pentru un tanar de provincie au insemnat enorm.
Traiesc intr-un oras micut in care nu se intampla nimic spectaculos. Aici a functionat mereu cliseul,resemnarea si adunarea generala data de mai marii partidelor. Sunt putini tineri care aleg sa gandeasca pentru ei si sa fie cu adevarat nonconformisti si lberi si unde mai pui ca cei mai multi dintre acestia aleg sa plece spre marile centre universitare si nu prea se mai intorc. Stiu ca majoritatea oraselor sufera de aceeasi boala si nu condamn pe nimeni. E greu sa schimbi mentalitati,sa formezi comunitati si sa ucizi acel “lumea” securist de care se fereste si se sperie toata…lumea. Sunt singur ca pentru fiecare oras,la momentul potrivit, se va naste cate un Popa Tanda.
Un tanar din Focsani a fost la Universitate,acolo intalnindu-se cu alti Focsaneni ,iar ei au fost sufocati de Oamenii frumosi pe care i-au gasit acolo! Nu stiu de ce scriu exact astazi acest text! Habar nu am! Poate ca mi-e sufletu plin si simt ca explodez daca nu ma confesez voua,prietenilor mei. Poate ca imi era pofta sa scriu si asta a fost prima idee ce mi-a venit in minte sau poate ca maine mi-as dori sa patesc in Piata Unirii din Focsani emotia si fericirea patite in Bucuresti.
Am ocupat Bulevardul Elisabeta, am strans toate gunoaiele din zona,am protestat frumos si in timp ce viorile si violoncelul fredonau un Mozart, o Metalica si un Beatles un popor nou,frumos,abia trezit, grangura “Hey Jude” in timp ce din cantecul trist nasteau unul frumos,asa cum se ingrijeau si de sufletul meu si al fiecarul membru din comunitatea formata. Cum e sa aiba incredere in tine un strain si sa te roage sa ai grija de rucsacul sau timp de 5 minunte pana se intoarce? E minunat,e coplesitor,e fantastic. Mii,zeci de mii,sute de mii de oameni impartind aceeasi bucurie,speranta,responsabilitate indiferent de patrua sociala,indiferent de numarul de clase,indiferent de job-ul pe care il aveau. Oameni de presa frumosi, artisti, studenti,muncitori,tineri,copii,batrani,oameni simpli…toti,dar absolut toti formau o singura fiinta care respira libertatea adevarata. Este coplesitor sentimentul pe care il traiesti,stiu ca ma repet cu aceeasi idee,dar acesta este adevarul! Cum e cand un batran de 70 de ani cu barba mare si alba,cu ochii senini si cu zambetul pe buze sa fluture un steag de patru ori mare decat el timp de zeci de minute,iar un tanar ce il vede istovit il propune sa preia el stafeta si sa fluture steagul mai departe? Cum e cand vezi o comunitate functionand independent si dupa regulile bunului simt?? E fantastic,e extraordinar, simti cum sufletul iti plange de bucurie!
Veti spune ca in Focsani nu se va intampla asa ceva niciodata si poate ca aveti dreptate! Cu siguranta nu vor fi mii adunati in acelasi loc sa lupte pentru o cauza,dar cu siguranta vor fi cateva zeci care vor face diferenta! Oameni frumosi care stiu sa mearga pe strada tinand capul drept si care isi cunosc foarte bine rolul lor pe acest Pamant. Pe o parte din ei i-am cunoscut deja duminica trecuta in Piata Unirii. Purtau Tricolorul in suflet,fericirea in inima si frumusetea in ochi,iar pe restul ii voi cunoste in toate zilele ce vor urma pentru ca stiu ca vom fi din ce in ce mai multi!
In loc de final, pentru ca acesta este doar inceputul, as vrea sa va spun ca daca suntem doar cateva zeci in Piata Unirii sa nu aveti teama! Restul miilor de Focsaneni protesteaza in intreaga lume!
14 septembire 2013, ora 19:24. A paisprezecea zi de protest. Suntem patru oameni în jurul unui laptop, în mansarda unui bloc cu vedere spre Piaţa Universităţii, sortând materiale informative. Au trecut două săptămâni de luptă împotriva unui sistem mediatic corupt, vândut, capabil să-şi întoarcă armele împotriva poporului, prezent noapte de noapte în stradă.
Vă scriem vouă, reprezentanţii presei locale, în buzunarele cărora nu au intrat teancurile de bani mânjiţi cu cianură. Voi sunteţi singurii care mai pot spune lucrurilor pe nume. Nu vă judecăm pentru faptul că nu aţi făcut-o până acum. Suntem conştienţi că de la mai bine de 150 de km distanţă nu auziţi cum mii de oameni strigă noapte de noapte pe străzile capitalei, înconjuraţi de cordoane de jandarmi, „Uniţi, salvăm Roşia Montană’’.
Au trecut 14 zile de când ne trezim în fiecare dimineaţă şi mergem la joburi pentru a petrece câte opt-nouă ore în birouri. Pronunţăm cuvinte ca „protest’’, ,,televiziune’’, „Roşia Montană’’ sau „exploatare cu cianură’’ de câteva sute de ori pe zi, aşa încât colegii noştri de muncă au ajuns să fie mai mult decât informaţi şi să ne susţină. Apoi ne întoarcem din nou în stradă, înarmaţi cu bidoane, alături de familia de la Universitate (pe care toate trusturile de presă contractate de Roşia Montană Gold Corporation au descris-o ca pe „o gaşcă de hipsteri drogaţi’’), cu care rămânem până spre dimineaţă. Suntem mulţi, majoritatea tineri. Scandăm sloganuri, pictăm, dansăm, zâmbim. Ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu jandarmii, în lupta pentru ocuparea carosabilului. Ei s-au obişnuit deja cu faptul că suntem paşnici, dar ăsta-i job-ul.
„O generaţie care a exlus televizorul din viaţa ei”
Muzica străzii e alta acum şi nici măcar trecătorii (protestatari de ocazie) nu au o problemă cu asta. Suntem între prieteni – oameni frumoşi pe care i-am cunoscut aici şi pe care îi iubim pentru simplul fapt că au voci la fel de puternice ca ale noastre. Adolescenţi răzvrătiţi, tineri îmbrăcaţi colorat, activişti înnăscuţi, câţiva pensionari cu spiritul forever young şi mămici care îşi alăptează copiii în mijlocul străzii au reuşit să creeze, după mai bine de 20 de ani, ideea de ÎMPREUNĂ. Aşa ştie o generaţie care a exlus televizorul din viaţa ei să se manifeste. Aşa protestează miile de oameni care refuză să aibă habar de ce se întâmplă în lumea mondenă, la ştirile de la ora cinci şi în telenovele. Aşa vrem ne revendicăm drepturile: cu muzică şi flori. Daţi-ne un bulevard şi vom salva România! Ieşiţi în stradă şi vom salva lumea, aşa cum vedeam în desenele animate „de pe vremea noastră’’. „Oamenii pe care tata i-a votat îmi râd în nas”
În două săptămâni am rupt zeci de cordoane de jandarmi. Am devenit imuni la gaze şi spary-uri cu piper, la îmbrânceli cu jandarmii, la violenţe, la acţiuni de intimidare, la amenzi şi la ameninţări. Ne-am rupt corzile vocale, am sacrificat zeci de mii de peturi, am curăţat kilometri de gunoaie de pe bulevardele ocupate. Suntem mulţi şi suntem puternici şi cei care încearcă şă ne închidă gurile ştiu asta.
Vrem ca părinţii şi bunicii noştri să ştie că ceea ce se întâmplă este ceva foarte important. Vreau ca mama să fie mândră că sunt în stradă, apărându-mi drepturile, nu să se roage de mine prin telefon să nu ies din casă în timpul protestelor. Vreau ca tata să ştie că ceea că ceea ce mă doare nu e un punct geografic sau o fantezie ecologistă, ci faptul că oamenii pe care el i-a votat îmi râd în nas, mă sfidează şi trec peste mine de parcă nu m-ar vedea, nu m-ar auzi şi n-aş exista. Vreau ca bunică-mea să aibă conştiinţa faptului că televizorul nu e decât o armă de manipulare, că promisiunile din timpul campaniilor electorale sunt la fel de sincere ca promisiunile mele că voi mânca de trei ori pe zi şi-mi voi lua pastilele de răceală (sigur că nu fac asta niciodată) şi că dacă nu mă susţine, şansele ca eu să-mi iau o bâtă în cap de la jandarmi, pe stradă, pentru simplul fapt că-mi exercit dreptul la viaţă, cresc de la o zi la alta.
Voi aţi făcut o revoluţie ca eu să trăiesc într-o lume mai bună. N-a fost să fie şi realizaţi şi voi asta, de fiecare dată când vă încasaţi salariile şi pensiile mizerabile, ori de câte ori plătiţi monstruasele impozite şi mai ales atunci când trageţi linie şi rămâneţi cu suta de lei pe lună, pentru mâncare. V-au luat tot şi acum vor să ne vândă şi ţara, bucată cu bucată. Sunt în stare să ne vândă şi organele şi dacă nu vorbim despre asta, revoluţia va fi doar o lecţie din manualele de istorie mincinoase, pe care noi le-am tocit până la refuz înainte de examenul de bacalaureat, care pentru ei reprezintă de ani buni doar un mijloc de a decredibiliza opiniile generaţiei noastre. Nu suntem o ţară de dobitoci şi voi ştiţi asta, pentru că am crescut sub ochii voştri. Vrem să ştiţi că nepoţii şi copii voştri au pornit deja o revoluţie în Piaţa Universităţii şi că aţi face mai bine să vă reziliaţi contractele cu firmele de cablu. „Ne este ruşine cu cei care nu se revoltă împotriva hoţiei”
Ne iubim copiii nenăscuţi la fel de mult cum ne iubiţi voi şi vrem să le oferim posibilitatea de a bea apă de la robinet, de a învăţa la biologie despre toate speciile de plante, animale şi peşti despre care am învăţat şi noi. Nu putem merge la somn cu gândul că vom fi judecaţi pentru că i-am lăsat pe unii să ne fure toate resursele valoroase, pentru că le-am dat voie să ne radă Carpaţii de pe hartă şi pentru că i-am încurajat să lase dezastre în urmă. Ne este ruşine cu cei care nu se revoltă împotriva hoţiei, abuzului, minciunii şi trădării şi contestăm calitatea de oameni celor care au făcut posibile toate aceste nedreptăţi.
Ar trebui să ştiţi că a ieşi în stradă pentru o cauză comună nu reprezintă o încălcare a legii, ci exercitarea unui drept pe care voi l-aţi câştigat. Dar ei nu-şi doresc să ştiţi de ce suntem acolo în fiecare noapte, de două săptămâni. Revoltaţi-vă! Dacă voi nu aţi făcut o revoluţie de pomană, noi de ce să le permitem să ne dea ţara de pomană? Nu vor exista mii de locuri de muncă. Nu se va construi o industrie a mineritului. Nu veţi vedea niciun gram din tot ce se va extrage de la Roşia Montană iar ei nici măcar nu ne vor aurul. Sunt zeci de resurse mult mai valoroase acolo. E pământul pentru care ne-au invadat toţi cotropitorii de-a lungul istoriei. Am sacrificat mii de vieţi pentru a-l păstra, iar aleşii noştri aproape că-l fac cadou. Dacă le vom permite asta, vor urma şi altele. Închideţi televizoarele şi rugaţi-vă copiii şi nepoţii să ajute să vă informaţi din presa liberă. Informaţiile reale există, chiar dacă întâmpină dificultăţi în a ajunge la voi.
Vă scriem cu ochii în lacrimi deşi nu apărem la televizor croşetând şosete. Nici noi nu avem locuri de muncă bine plătite. Şi noi murim de foame, investim tot ce câştigăm în chirii imense, deşi locuim înghesuiţi în blocuri cu bulină roşie. Diferenţa stă în faptul că noi suntem oameni integri, care preferă să-şi tragă conducătorii la răspundere în loc să se vândă pe nimic. Suntem aşa pentru că aşa ne-aţi educat şi vă mulţumim pentru asta!
Veşnică recunoştinţă,
Alexandra Scînteianu, alături de Alexandra Mocanu, Bogdan Velcescu şi Alexandru Lişman.
Adrian Mangu 