Aşteaptă!

Aşteaptă!

                      de Adrian Mangu

aşteaptă!
prea greu grăbită te apuci
să-nşiri vise deşarte,
eu înteleg că tu le-ai vrea,
le-ai vrea trăite toate,
dar dificil îmi e acum,
chiar dacă ai dreptate

aşteaptă!
nu te grăbi, ce Dumnezeu,
aşteaptă doar o clipă,
ţi-e dor de doruri
de iubiri, de tot ce te agită,
dar timp va fi de tot ce vrei,
nu hotărî în pripă

aşteaptă!
oferă-mi timp din timpul meu
o zi măcar, un ceas
şi lumii am să-i dau urechi,
iar ţie am să-ti dau glas,
îţi voi aduce noi iubiri
la fiecare pas

aşteaptă!
auzi, pretenă credeam că-mi eşti,
aşa că ai răbdare
şi vei vedea ca tot ce-i rău
în negură dispare,
nu pot trăi cu-o inimă
ce vrea să mă omoare

aşteaptă!
mai trage-o dată şi învârte
a noastră vieţii roată,
găseşte o-inimă ca tine
care-n tandem să bată,
iar eu promit în faţa ta
să mai iubesc o dată.

De-ai fi…

De-ai fi…

                          de Adrian Mangu

De-ai fi privit pe geam măcar o clipă,
m-ai fi văzut trecând prin viaţa ta grăbit,
Atât de trist şi-atât de fericit,
Cărând amaru-n spate si-n inimă poveşti,
Plângând că nu îţi sunt, plângând că nu îmi eşti

De gândurile mele de glas mi s-ar fi prins
sa pot striga în lume că încă te iubesc,
Mi-e frică să te caut , mi-e dor să te găsesc,
Poate un of agale ţi-ar fi bătut în piept
Să-ţi spună că te vreau, că încă te aştept

De-am fi voit în sufletele reci o minimă căldură,
Un strop de pace dulce între atâta ură,
De-am fi ales cărarea ce nouă ne dă rost,
Azi ţi-aş fi fost, iubito, şi mie mi-ai fi fost

Ia-mi tot

singuratate2

Ia-mi tot

                          de Adrian Mangu

ia-mi tot,
îneacă-mă în potopul păsărilor ce plâng discret,
apune marea în a soarelui pocal geros
şi ridică-mi inima incet

ia-mi tot
învie fluturi vechi, comori ascunse în insectare,
acoperă-mi tăcerile ecoului pustiu
şi sufletu-mi cu-o floare

ia-mi tot
sub stele înfloreşte ursita unui miez de noapte,
trezeşte aceasi lună plină ce-ndrăgostiţi culege
şi du-mi zilele departe

ia-mi tot
înveleşte-mi duminica în vant şi-n fum de brad,
fă o sfântă piruetă în mintea mea
şi lasa-mă în mine să cad

ia-mi tot te rog,
dar lasă-mi, Doamne, pustiul eternităţii mele!