MARI VRANCENI – Leopoldina Bălănuţă

Leopoldina Bălănuţă (n. 10 decembrie 1934, Păuleşti, judeţul Vrancea – d. 15 octombrie 1998) a fost o actriţă româncă.

A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti, la clasa Mariettei Sadova şi a lui Marcel Anghelescu, şi a debutat la Bucureşti, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din “O batistă în Dunăre”, de D.R. Popescu, la Teatrul Naţional, montat de acelaşi regizor. A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa “Prima întâlnire”. A avut roluri memorabile în “Vassa Jeleznova” şi “Mama” de Maxim Gorki, “Anna Karenina”, de Lev Tolstoi, “Medeea” de Euripide, “Martin Eden” de Jack London, “Noaptea Iguanei” de Tennessee Williams, “Oameni sărmani” de Feodor Dostoievski, “Livada cu vişini” de Anton Pavlovici Cehov, “Doi pe un balansoar” de William Gibson şi, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, “Ca frunza dudului în rai” şi “O batistă în Dunăre” (alături de Mariana Mihuţ şi Ileana Stana Ionescu).

A fost distribuită şi în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, “Nunta de piatră” (1972), “Dicolo de pod” (1975), “Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii” (1979), “Clipa” (1979), “Bietul Ioanide” (1979), “Năpasta” (1982), etc.

Leopoldina Bălănuţă a avut şi o colaborare de succes cu Televiziunea. “Gaiţele” (1993), “Strigoii” (1992), “Trandafirul şi coroana”, “Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”(1985), “Moartea unui comis voiajor” (1977), “Idolul şi Ion Anapoda” (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.

Deşi a fost considearată o actriţă dramatică, Leopoldina Bălănuţă a avut şi nişte memorabile roluri de comedie. Sceneta TV “Care de dame” de G.H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actriţa intruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referinţă din istoria divertismentului TV românesc.

Leopoldina Bălănuţă a fost una din cele mai importante actriţe care a practicat spectacolul de poezie şi care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de şcolile lui Constantin Nottara şi Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuţă a dat un regal de muzică şi poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul “O întâmplare a fiinţei” din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeţilor Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Magda Isanos, Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu. „Eu plec cu viata mea în teatru; teatrul vine cu viaţa lui în viaţa mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenţei lui: «Doamne, am obosit aşteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ştafetă a Dumnezeirii”.

Leopoldina Bălănuţă a fost fată de preot iar în 1977 s-a căsătorit cu binecunoscutul actor Mitică Popescu.

Ganduri – In joaca

Daca ti as spune ca mi e cald,ai fi de acord cu mine? Ei bine…imi e cald. Caldura loveste in geamul meu prea tare. Transpir ca un porc si incerc sa mai gasesc cate ceva de zis fara sa ma repet. Tu intri pe usa,te asezi pe scaunul de la calculator. Ma privesti. Taci. Intreaba-ma ceva. Spune ce nu e bun si voi schimba. E prea dificil sa imi dai niste raspunsuri clare? Ok…inceputul a fost gresit. Trebuie sa incep cu a fost o data ca niciodata,nu? A…nu? Dar cu ce ar trebui sa incep si ce anume sa scriu? Uau…sa scriu pur si simplu de nebun fara nici un pic de logica. Da…stiu ca totul are logica doar in mintea noastra I stiu ca daca nu ai avea dreptate,pictura abstracta nu ar fi existat. Apropos …ce treaba interesanta cu picture abstracta… cred ca pictorii abstracti se caca pe ei de ras la expozitii. Doamne ce imagine. Zeci de snobi pe langa zeci de panze patate la intamplare fara nici un sens,dar toate au logica pentru ca pictorul a vrut sa spuna ceva. Ce exprimare rahacioasa…pictorul a vrut sa spuna ca…pictorul a vrut sa transmita ca…da chiar asa fara logica…ce sa scriu. Am o pana mare de inspiratie. Adica ma invart prin aceleasi stari si senzatii. In orasul asta ,nimic nou nu apare niciodata. As face o poveste ceva…da despre ce? O poveste de dragoste, o telenovela jegoasa in care prietenul lui cel mai bun afla ca prietenul lui cel mai bun de fapt e sor`sa. Mie chiar mi s-a parut haios. Nu razi. Nu razi niciodata. De ce? Si acum taci ca de fiecare data. Stiu ca am invatat sa ti citesc gandurile din priviri,dar totusi cum suna vocea ta. E superba,nu? Si totusi despre ce sa scriu? Ideea e ca am scris niste treburi frumoase pe blog si vreau sa mai scriu si altele,dar tre sa fie de calitate. Sa scriu ce simt? Pai ce draq mai simt? Simt ca e cald afara. Uite simt ca ma sufoca imaginile pe care le vad zi de zi. As protesta,dar cand am incercat sa fac asta nu am primit nici un raspuns. Lumea cred ca are o placere sa vada oameni suferind sau pur si simplu tristi. Ma joc si cu tristetile,dar totusi cat? Oricat.  unde sa pun ca ai si umor…ce ma mai rad. Esti prea serioasa. Nu stiu ce sa mai cred. Stai de 20 de minute pe scaunul de la calculator,nu spui nimic,nu te misti deloc si tot ce primesc de la tine sunt priviri si grimase. Avem o relatie mai speciala. Cat de speciala? Foarte speciala…evident…de ce nu m-am gandit si eu la asta. Imi place cum te-ai vopsit. Imi place ca zambesti acum. Iti sta bine cand zambesti. Hai sa ti citesc ceva ce am inceput sa scriu zilele trecute. Vrei?

“Nu te-ntrista,caci timpul a sosit,iar aripile ingerului, ingerul le va deschide. Nu te speria,e loc si penru tine sub aripile lui. Nu te bucura,mai e mult timp ,mult timp de strabatut. Ridica-te, caci valsul a-nceput!
Mai e o clipa,doar o clipa a ramas si profetia va fi savarsita. Pe lei zburam,strangand in pumni coama aurie si aripile ingerului ne vor mangaia. O Lumina Alba…”

nu-ti place? E arta abstracta ,iubire! M am plictisit de scris. Trebuie sa iau o pauza. Nu stiu ce sa fac. Scriu poezii. Am cam uitat de ele. Am mai scris,dar nu exagerat de mult. Unde vrei sa pleci? Abia ai venit. Mai stai! Pana trece noaptea macar. Stiu ca trece repede timpul,stiu. Bine ca s-a mai racorit. Tre sa te vezi cu cineva? Vrei doar sa te plimbi? Pai hai sa ne plimbam impreuna ca in vremurile bune. Ok! In 5 minute mergem. Am de salvat ceva,inchid laptopu si mergem. Cum sa ma imbrac? Tricou si pantaloni scurti? E bine? Hai sa mergem!

Schita 11

Privesc viata ca pe o piesa ieftina de teatru. E un teatru mizer pe care il interpreteaza zi de zi, mii de ipocriti. Sunt un moralist mizer care minte acoperind cocina in care traieste. Incerc sa ornez cu bomboane rahatul de pe strazi ,crezant, in prostia mea, ca va mirosi mai putin,dar pute al dracu de tare.Is satul pana peste cap de toti omenii plini de bune intentii si de schitele de cacat pe care le scriu. Si,pentru ca fiecare schita tre sa aiba un cuvant cheie,ce cuvant ar fi mai potrivit pentru schita de azi decat minunatul cacat. Ne scaldam in dejectiile unei lumi cretine ,ignorante si fara de capatai, ce isi joaca existent mojica in fata a mii de spectator ori prea plictisiti ori prea entuziasmati de marele porc. Mii si mii de roluri de nimic se perinda prin fata noastra in fiecare clipa si noi aplaudam. Poate ca e singurul lucru vizibil ce mai suntem in stare sa il facem. Cladim din ignoranti si prosti repere morale,aducem cultura la rangul de shaworma si radem fericiti ca a mai trecut o zi in care am reusit sa supravietuim. E frumos sa vezi eternele si fascinantele gunoie rotinduse pe strada in dansul vantului,dar e si mai frumos cand le vezi mergand pe doua picioare. E frumos sa vezi oamenii mirosind care mai de care a parfumuri fine de consum,dar e si mai frumos sa le mirosi sufletu ce pute a hoit. Sunt cel mai pesimist din orasul acesta si multi ma compatimesc. Nu ati vrea sa mi schimbati cetatenia? Atunci sa vedeti optimismul din mine!

E dulce graiul meu romanesc,dar mai dulce ar fi sa nu vad gumoaiele din jurul meu. E dulce tara in care m-am nascut,dar mai dulce ar fi sa vad tari in care se construieste si nu vice versa. E al draq de dulce pelinul ce ni se serveste in fiecare zi pe post si balsam si e al draq de dulce sa fii mintit cu zambetu pe buze. Traim intro tara defecta,iar cauza problemelor ei suntem chiar noi. ROMANIE CE SCUMPA AI FI DACA NU TE AM MAI POPULA NOI, CA TE-AM POPOLUAT DESTUL!