Month: September 2016
Declaraţie
Declaraţie
de Adrian Mangu
Vreau să ne iubim ca doi analfabeți,
pierduți de litere prin interjecții și onomatopee.
Să înghițim fraze întregi, să devorăm semne de punctuație,
și să le mestecăm cu inima până la completa
transformare a lor în mici făclii ascunse în globuri oculare.
Te iubesc cu strâmbe slove, dar cu drepte gânduri
și te declar, în numele tuturor analfabeților frumoși
ce au scăpat procesului de homosapienizare forțată,
cea alături de care mi-aș pulveriza toate diplomele școlare și extrașcolare,
doar pentru a face din ele piedestal iubirii noastre!
O clipă
O clipă
de Adrian Mangu
Dă-mi o clipă, iubito, o clipă
Să-ți simt glasul la mine-n ființă,
Să mă-mbat în nebuna-ți dorință
Și de-amar să tot facem risipă
Să mint cerul că sunt muritor,
Chiar de tu mi-ai pătruns în simțire,
Chiar de moartea îmi e nemurire
Și plutesc între vise și dor!
Numai tu faci pământul să plângă,
Pe Dumnezeu în genunchi îl așezi,
Distrugi lumea şi apoi o creezi
Şi faci suflete reci să se-aprindă
Privește-o, Hristoase, în pripă,
Este ruptă din iad şi din rai
Și te face să urli “mai stai
Da-mi o clipă, iubito, o clipă!”
Toamnă
Toamnă
de Adrian Mangu
Zboară vis de libertate
Braț la braț cu tine, toamnă,
Tot în jur miroase a moarte,
Nu-i așa că-ți place, doamnă?
Usuci tot în mare grabă,
Faci din veseli oameni triști,
Ne troznesti viața sub talpă
Cu ce scop, madam, exiști?
Palid chin și trist sfârșit,
Cum ar fi ca cineva
Să te-omoare pic cu pic?
Haide, spune, ți-ar plăcea?
Să vezi viața cum apune
Când tot îți părea perfect!
Cum ai mai trăi pe lume?
Ai cuvântul, spune drept!
Dragă toamnă, scumpă doamnă,
Care vii cu vânt și ploi
Strânge-ne în mare taină,
Dă-ne verii înapoi!
Adrian Mangu 