E noaptea…

E noaptea…

                              de Adrian Mangu

E noaptea castanilor ce mor a doua oară,
ştiu, le-au murit frunzele de astă vară,
dar aşa e iarna, toţi trebuie să moară

E noaptea florilor de alb ce ard la geam,
figuri cu aspre colţuri stropite cu balsam,
bucăţi de cer ce pică tam-nisam

E noaptea amintirilor ce le-am uitat,
picturi zdrelite cu iz de nespălat,
e timp de plâns, de dor, de resemnat

E noaptea vagabonzilor ce nu au veac,
a celor care doar în vin îşi mai au leac
şi care beau în cinstea fiecărui fleac

E noaptea focului ce strigă vântul vineţiu,
se prea agită-n sobă jarul viu,
ce tristă noapte, ce pustiu…

Bunicii

                           de Adrian Mangu

Mi-au trecut bunicii-n gânduri,
acum îi simt în amintiri, în vise
şi în sânge cum îmi curg cu-adevarat

Mi-au trecut bunicii-n suflet,
în altarul unui fost nepot
îi păstrez aşa cum i-am aflat

Mi-au trecut bunicii în priviri,
se-ascund uşor în ochii mei greoi
ce de dorul lor, prea aprig i-am spălat

Mi-au trecut bunicii-n inimă,
păşesc usor, nu vor să deranjeze,
discreţi îmi sunt, cum îmi erau odat`

mi-au dispărut bunicii…
nici n-am simţit când timpul ăsta groaznic
pe rând mi i-a furat.

NU! Nu sunt mândru că-s român!

Faptul că m-am nascut în Romania e o pură întâmplare. Nu sunt mândru de ţara mea pentru că nu e o realizare proprie şi nu e nici a mea. Ea fiinţa şi fără naşterea mea în interiorul său.  Pentru mine e o zi normală pe care am de gând să o trăiesc normal, iar ceva mai frumos de atât nu ştiu a face! Nu sufăr de patriotism şi nici nu am nimic de venerat. Sunt obişnuit să mă raportez doar la mine şi nu am nevoie de un catarg de care să mă agăţ pentru a mă face remarcat. Prefer să fiu caracterizat de propriile acţiuni, nu de apartenenţa la grup, doctrină, religie sau mai ştiu eu ce. Nu voi face declaraţii aberante şi nici in poze cu steagul nu voi pune, deşi arată bine. E frumos, simplu şi are trei culori care îmi plac.

Nu voi întreba ce sărbătorim de 1 decembrie pentru că ştiu că sunt foarte mulţi care nu vor şti să mă lămurească. Fasolea cu ciolan nu îmi place, coada formată din pensionari calici, puradei şi ghiolbani mă irită, iar primarul, susţinut de tot acaretul său de partid e la fel de obosit şi epuizat ca-n fiecare an. Nu sunt adeptul discursurilor pompoase şi al fariseilor, cum nu sunt nici fanul armatei. Soldaţii şi troacele lor din dotare mă lasă rece.

La televizor, printre demagogii care se contrează în declaraţii pompoase şi ipocrite, îşi vor face loc şi poveştile românilor de succes, de ei e posibil să mai auzim pe 31 decembrie şi cam atât. Deja e prea mult să furi două zile de scandaluri, violuri şi de crime. Transmisiunile în direct vor fi minunate. Idioti nespălaţi vor trage de microfoanele reporterilor ca să îşi arate dantura spartă şi să scuipe pe cameră un libidinos “România, te iubesc”, iar reporterii vor vâna boschetari şi analfabeţi pe care îi vor pune să se dea în spectacol şi să se târască prin propriul noroi pentru minutul lor de glorie. Cu cât mai ciudaţi, cu atât mai bine. Andreea Esca va zâmbi mulţumită, iar Constantin Radu Tănase va mima ingrijorarea pentru acest popor pierdut de moralitate. E rustic, e românesc şi melteanul râde la proşti! Publicul trebuie amuzat and we love to entărtein you, aşa că gândiţi liber după cum vă spunem noi şi ţineţi aproape! E wow, ce nu pricepeţi?

Distracţie plăcută, România, iar când terminaţi, adu-mi nota de plată! Da, ca în fiecare an!