Linişte
de Adrian Mangu
E liniște acum în portul vieții,
Deși în suflet e rost de agonie,
Se naște soare în spuma dimineții,
Iar eu trăiesc din pură inerţie.
Mă las izbit de valuri semilună
Ce strașnic se înaltă peste dig,
Stau ca un fulger rămas fără furtună
Şi strâng în dinți clepsidre cu nisip.
Învăț să tac și urlă sarea-n mine,
Statui de carne plutesc nepăsător,
Eternitatea în brațe mă tot ține,
Când eu cu disperare aș vrea să mor.
Sub aparența unei măști de gală,
Îmi dau răgaz să uit și să înot,
Mă las purtat de vis și oboseală,
Deși nu-i chip de liniște în port…
Adrian Mangu 