Noul Locatar al lui Eugen Ionesco ajunge pe micile ecrane

 

Publicul român este invitat să vizioneze în premieră la televiziune spectacolul „Noul Locatar” al Teatrului Nottara, pus în scenă de regizorul Gábor Tompa după piesa lui Eugene Ionesco, pe 28 martie la TVR 2, începând cu ora 22.30. Această zi marchează 22 de ani de la stingerea din viaţă a celui care a inventat teatrul absurdului, respectiv Eugen Ionesco (n. 26 noiembrie 1909, Slatina – d. 28 martie 1994, Paris).

Piesa lui Ionesco ne propune să observăm omul contemporan printr-o lentilă incomodă. Văzută în rama lucidităţii, povestea noului locatar este aceea a unui individ care se mută, cărând după el o întreagă suită de obiecte-amintiri, pe care le preţuieşte nespus, dar care sfârşesc prin a-l sufoca.

Noul Locatar vorbeşte despre lipsa de identitate a omului din prezent şi despre lipsa ataşamentului său afectiv faţă de oameni, mediu sau istorie.

În distribuţia spectacolului îi regăsim pe actorul spaniol Francisco Alfonsin şi actorii Teatrului Nottara: Ada Navrot, Gabriel Răuţă, Ion Grosu. Spectacolul a fost un succes de public, beneficind şi de multe recenzii şi cronici pozitive în publicaţiile culturale.

Echipa TVR este formată din: Cezarina Hărăbor (producţie), Carmen Birtea, Gabi Oprea, Dumitru Croitoru, Dragoş Capotă, Ionuţ Spătaru, Constantin Dobre (cameramani), Monica Andrei, (montaj), Gabriel Scîrle (regia muzicală şi postprocesare sunet), Vlad Tănase (director de imagine), Gini Ignat (regia tv), Sînziana Miloşoiu (producător) şi Demeter András (producător coordonator).

„Noul Locatar este o descriere deosebită, mai poetică decât celelalte piese ale lui Ionesco. Miza este chiar temporalitatea, trecerea prin timp, acea trecere din care, spre sfârşitul vieţii nu ne rămân decât amintirile. Ne aflăm la sfârşitul unei lumi: dispare cultura, dispar bibliotecile, cărţile, tablourile şi mobilele moştenite din familie. Cei din vârsta mea au primit, din generaţie în generaţie, o moştenire culturală. Încă mai am cărţi, mobilă sau obiecte moştenite de la străbunici. În această epocă a iPhone-urilor, se pierd toate aceste lucruri. Piesa Noul Locatar este înrudită cu Livada de vişini a lui A.P.Cehov, care vorbeşte despre dispariţia acestei forme de cultură. Un fapt destul de îngrijorător. Dispar gustul pentru citit şi artă adevărată. Dispare o dimensiune a sufletului uman şi suntem nevoiţi să ne punem din nou întrebările: ce căutăm aici, ce facem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm?”, explică Gábor Tompa în Caietele Teatrului Nottara.

Dragi prieteni

Dragi prieteni

de Adrian Mangu

Să strângi în suflet focul şi-n tâmple să-ţi simţi pulsul,
În ochii ei să-ţi vezi zenitul şi apusul,
Un val de albe stele să-ţi spele-ntreaga fire,
Cam asta, dragi prieteni, înseamnă fericire

Să simţi în jurul tău cum braţe delicate,
Croind în trupul tău, aripi ţi-aşează-n spate,
Să-i dai lumina ta şi tainic s-o trăieşti,
Cam asta, dragi prieteni, înseamnă să iubeşti

Dar când în negre voaluri te pierzi în despârţire,
Când plângi şi rupi din tine blesteme şi iubire,
Şi crezi că alinarea se află-n guri fierbinţi,
Cam asta, dragi prieteni, înseamnă să te minţi !

Mama

Mama

de Adrian Mangu

Ce este mama?
Motivul veşniciei noastre,
Prilej de vis şi poezii,
Destinul îngerilor din ceruri
De-a prinde chipuri de copii

Mama…
Cuvânt frumos ce poartă tandru
O dulce strângere la piept,
Un jurământ făcut în taină
Că puiul va avea drum drept.

Ce este mama? Cum ce este?
Un răsărit şi-un veşnic dor,
E cea care în taină plănge
Ca nouă să ne fie-uşor.

E necuprinsul căii noastre,
Grădina vieţii pe Pământ,
Lumina ce se află-n toate
Şi şansa de a spune “sunt”!

Poftiţi de râdeti

Poftiţi de râdeti

                          de Adrian Mangu

Poftiţi de râdeti,
e vreme pentru toate!
De suliţe înfipte în gând şi în simţiri,
de aripi ce se smulg din coaste putrezite,
de duşuri reci, cianuri şi triste amăgiri.

Poftiţi de râdeti,
e vreme pentru toate!
E un greţos spectacol de măşti pline de viermi,
e cântecul otrăvii ce albe spume face
la guri de plozi murdari serviţi de comeseni.

Poftiţi de râdeti,
e vreme pentru toate!
Din prea înaltul cer prea multe scări lipsesc,
nu-mi omorâti calvarul ce-mi poartă întristarea,
căzut adanc în mine n-aş vrea să mă trezesc

Poftiţi de râdeti,
e vreme pentru toate!
În palme îmi pun ochii, sting focul din priviri
Şi mut de toate cele şi fad, ucis de toate
voi râde ca un clovn pierdut prin amintiri!

Azi

Azi

                                   de Adrian Mangu

Azi viaţa mi-a trecut razant pe lângă piept.
Purta pe vise, ca un insemn regal, un zâmbet permanent.
Mi-am ridicat sufletul de jos, am inspirat adânc, am privit-o-n ochi
şi mi-am ferit inima de ea în ultimul moment !
acum mi-e somn, dar aş rămâne treaz…
să dorm, să mai aştept?