Bulgări de suflet
Când am fost să îţi cer mâna
de Adrian Mangu
Când am fost să îţi cer mâna
De la scumpa mama ta,
Mi-a promis în mare taină
C-o fecioară îmi va da!
Fiind foarte încântat
De bujorul ce-am ales,
M-am grăbit sa-mi fii soţie,
Fapt ce este de-nteles.
Nunta,vezi,se petrecu,
Iar în noaptea mea şi-a ta
Am realizat că dânsa
Doar de zodie vorbea!
Dar încă te iubesc şi mă iubeşti
de Adrian Mangu
Dar încă te iubesc şi mă iubeşti,
Deşi e-atâta lume între noi,
Se mai zăresc fărâme de tandreţe
Printre atâtea cuvinte de război
Dar încă te iubesc şi mă iubeşti
Şi tot fugim nebuni de sentimente,
Nu-i loc de împăcari între noi doi,
Deşi tânjim la astfel de momente
Dar încă te iubesc şi mă iubeşti,
E nebunie, e pură dependenţă,
Ne vrem zburaţi pe culmi de fericire,
Deşi iubim această decadenţă
Dar încă te iubesc şi mă iubeşti,
Aşa ne urlă pieptul şi suflarea,
În ură şi orgolii ne lovim,
Deşi în suflet ne dorim iertarea.
O să îţi fie dor de mine
de Adrian Mangu
O să îţi fie dor de mine,
Mă vei păstra la tine-n gând,
Mă vei vedea, mă vei simţi
În orice om de pe pământ!
O să îţi fie dor de mine
Aşa cum nici tu nu credeai
Când mă ţineai adânc în braţe
Şi te aveam şi mă aveai.
O să îţi fie dor de mine,
Mă vei dori, mă vei striga,
Dar visul nostru s-a sfârşit,
E prea târziu să schimbi ceva!
O să îţi fie dor de mine,
După un tainic “te iubesc”,
Mă vei găsi la tine-n suflet,
Dar eu nu am să te găsesc.
O să îţi fie dor de mine,
În piept vei resimţi un gol,
Vei tot spera să uiţi de mine,
Dar nu va fi aşa usor…
Triste nopţi
de Adrian Mangu
Triste nopţi, fugare doruri,
Vise ce se năruiesc,
Rupe costele din tine,
Naşte-mă să te iubesc!
Din pământ şi apă rece
Fă o inimă de piatră
Şi de n-o fi cum o vrei,
Sparge-o şi mai fă-o-dată!
Prinde-mi mâinile de sfori,
Spânzură-mă printre stele,
Fii tot universul meu,
Visul visurilor mele.
Fă-mă după cum ţi-e voia,
Poate-aşa mă vei iubi…
Dulci speranţe-otrăvitoare,
Tristă noapte, tristă zi.
Urăşte-mă!
de Adi Mangu
Urăşte-mă!
E ciudat cum poţi da un sens atât de curat
unor cuvinte ce ar trebui sa mă respingă!
Nu e aşa că simţi un gol în stomac,
un nod în gât şi o strălucire în priviri când citeşti asta?
E ciudat, nu?!
Ura, plăcuta disperare a celor ce iubesc…
Simţim în piept acelasi aer fierbinte când ne vorbim,
indiferent de cuvintele ce zboară între noi!
Urăşte-mă cât vrei pentru ca ştiu cât de tare mă iubeşti!
E aceeaşi stare pe care o trăiam şi atunci când dansam pierduţi de lume!
Îţi aminteşti?
Degetele tale se încleştau şi încercau să îmi despice spatele,
inima ta deja trecuse de piepul tău şi bătea direct în mine,
eu te ţineam adânc în suflet
şi împreună luminam fără să ştim că scriem poezie.
Te urăsc!
Cu ură de dor te-aş strânge în braţe şi m-aş urâ că nu te pot strânge mai tare!
Aş urâ tot timpul ce ne numără înstrăinările!
Urăsc poetul ce tânjeşte după fiecare vers din tine,
copilul ce te vrea ca mamă
şi netrebnicul ce te doreşte de iubită.
Urăşte-mă în şoaptă şi cu voce tare!
Strânge pumnul, loveşte-mă!
Ridică palma asupra mea dacă-ţi doreşti,
Dar nu uita, cândva, pe bolta ei ţi-am dăruit sărutu-mi!
Ştii ce? Da, chiar te urăsc!
Te urăsc pe bune!
Te urasc grav şi apăsat,
cu tot ce sunt şi cu toate ale mele,
…direct proporţional cu dragostea ce-ţi port!
Adrian Mangu 