Omul: scurt manual de utilizare

 

Pe cai aspre spre stele! E singurul lucru ce-mi vine acum in minte. Nu va vorbeste nici pesimistul,nici optimistul,nici poetul, ci doar omul sau decat omul dupa cum ar spune unii gresit.

Nu am vrut sa postez acest articol,dar cineva drag mi-a amintit ca daca nu as face-o m-as nega pe mine insumi. M-am plictisit sa scriu despre dezamagiri,spagi,usi trantite in nas sau oameni care dupa ce i-ai ajutat se fac ca nu te mai cunosc,dar am constatat ca acestea sunt cele mai bune lucruri care ti se pot intampla.

Nu te poti dezvolta traind o viata intr-o bula de sapun. Pentru a atinge pacea si linistea sufleteasca ai nevoie sa dai cu genunchii de asfaltul gri si zgrumturos al realitatii. Nu exista oameni perfecti! Fiecare te va lovi mai devreme sau mai tarziu,chiar si tu te vei lovi fara sa iti dai seama.

Oamenii vorbesc doar vorbe,transforma vise in povesti, iti spun doar ce vrei sa auzi si, cu toate astea, nu trebuiesc condamnati, nu! Cei care gresesc sunt cei ce isi leaga vorbele de suflet precum snurul de bocanc si cand incearca sa isi scoata piciorul constata ca se confrunta cu un nod al dracului de greu de desfacut. Faceti doar o simpla funda! Nu e un semn de rautate sau de suspiciune, ci doar unul de intelepciune. Invatati egoismul! Nu va legati de oameni doar din teama de a nu fi singuri. E greu sa fii singur, dar e dureros sa fii singur langa cineva. Un om nu poate oferi din comorile sufletului sau daca nu este egoist. Ai nevoie de tine ca sa te poti oferi.

Societatea ne-a oferit o groaza de proaste clisee de care trebuie sa ne debarasam! Dragilor, din dragoste nu se sufera, dar din ciuda da! Iubirea e o floare! Mai devreme sau mai tarziu se va ofili si in loc sa ne bucuram de ea, ne fixam pe timpul pentrecut in compania ei, iar ea cade pe un plan secund. Nici macar din faptul ca ti se pun bete in roate atunci cand vrei sa ajuti nu se sufera. Datoria mea e sa merg mai departe in calatoria asta numita viata! Lacrimile triste sunt doar ale eurilor lirice si ale celor ce uita ca au un suflet! Iar capul plecat e mult mai usor de taiat! E usor sa faci rau, smecheria e sa ai curaj sa faci bine! Faceti bine oricand si oricui, cu singuranta veti fi pedepsiti pentru asta, dar macar nu va veti nega sufletul. Nu-l cautati pe Dumnezeu, ci cautati starea de dumnezeire. Dumnezeu nu inseamna dragostea, ci dragostea este Dumnezeu! Impartasiti gandurile bune, daruiti-le tuturor celor ce vor sa le auda, iar daca unii dorm, lasati-i sa doarma. Va vor cauta cand vor fi dornici de trezire.

Ideile bune si gandurile curate sunt un bun comun al speciei uname! Bucurati-va de ele!

Curs de Comunicare la Focşani!

Având în vedere faptul că primul curs de comunicare organizat de către ONG-ul nostru a avut un real succes, suntem încântaţi să vă anunţăm că pe 6 decembrie vă vom pregăti un curs de comunicare nou nouţ!

Vom pătrunde în teme precum procesul comunicării, factorii comunicării, bariere în comunicare, feedback, conflictul, iar metodele de predare vor fi, evident, nonformale! Vom învăţa, ne vom juca şi vom lega noi prietenii,aşa cum s-a întâmplat şi data trecută!

Vă mulţumim pentru interesul arătat şi vă invităm să vă înscrieţi pe formularul online! Atenţie! Locurile sunt gratuite,dar limitate şi vor fi ocupate doar de către cei mai harnici care ne vor contacta până la data de 4 decembrie 2013!

Dragelor,dragilor!  Staaaart înscrieri!

https://docs.google.com/forms/d/17Ec-DAhaARBeIQxzooWj5WRMuQ7pNVYmobGfcGVX_rE/viewform

Scrisori

Scrisori

                     de Adi Mangu

Îţi scriu în fiecare seară,
Aşa cum şi tu îmi scriai
În poezii şi în scrisori
În care inima-ţi puneai.

Nu ştiu ce doare cel mai tare,
Că te-am crezut, că m-ai minţit,
Că ţi-am fost numai un capriciu,
Că mai apoi m-ai vrut amic…

Îti e mai bine acum,iubito?
Ai găsit prinţul din poveşti?
Ia spune, râzi sau plângi în şoaptă
Atunci când versul mi-l citeşti?

Cuvinte goale zac în plicuri
Ce de aiurea le scriai…
Ia-le de-aici nu-s ale mele,
Altui bărbat să i le dai!

Mă întrebai de îmi eşti muză
Şi mă vroiai poet să-ţi fiu,
Priveşte-acum cât mă inspiri
Şi câte poezii îţi scriu…

De vei veni

De vei veni

              de Adi Mangu

Ţi-am pregătit fotoliul meu
Să stai în el cât mă citeşti.
E moale,mare şi comod,
Chiar de nu-i jilţul din poveşti.

Rămâi cât vrei,aici e clad,
Ţi-am pregătit şi o cafea,
Pe masă ai o ciocolată,
Poţi să o iei dacă vei vrea.

Mă iartă de este deranj,
N-am apucat să fac curat,
Mai am sertare de golit
Şi amintiri de aruncat.

Aşa că nu te descălţa,
Nu am papuci şi nici botoşi,
Bine, aş cam avea eu o pereche,
Da nu-s ai mei şi-s rupciugoşi.

În dormitor e al meu suflet,
De simţi nevoia să-i vorbeşti,
Poţi să îi baţi usor in uşă,
Poţi să te duci şi să-l trezeşti.

Eu nici nu ştiu cât stau plecat,
Încă mă plimb prin vise reci,
Te rog să nu m-aştepţi,iubito,
Voi reveni după ce pleci!

De luni !

De luni !

de Adi Mangu

Cea mai bună de schimbări
Este sfânta zi de luni,
Dintr-o luni porneşte totul,
Lunea se-ntâmplă minuni!

Spune-mi care zi este mai bună
Să te scape de fumat?
Dacă e şi luni şi-ntâi
Ai succesul garantan!

Când constaţi că te lăţeşti
Şi ai vrea să te aduni
Nu e important regimul,
Ci să-ncepi să-l ţii de luni!

Stai cu stres că ai examen
Şi n-ai chef să iei un doi?
Pune mâna şi învaţă,
Dar de luni că azi e joi!

Ai pus ochii pe o fată
Ce te ţine în suspans?
Nu o aborda acuma…
Du-te luni s-o iei la dans!

Vrei şi tu un loc de muncă,
Ţi-ar cam trebui un job,
Nu depune azi cv-uri,
Luni e ziua cu noroc.

Toată lumea se desparte,
Miri frumoşi cu gărgăuni!
Vrei să-ţi ţină mariajul?
Pune nunta într-o luni!

Îţi doreşti să ai un fiu,
Dar să nu fie plângaci?
Nu contează când se naşte,
Ci în care zi îl faci!

Ştii că ai multe păcate,
Mii şi mii dacă le-aduni
Şi-ţi doreşti s-ajungi în rai?
Mori şi tu-ntro zi de luni…

Şi mai află un secret,
Să îl ai de căpătîi!
Cea mai bună pentru toate
Este luni,ianuarie,intâi!

Poetului

Stiam ca poetul va muri o data cu trecerea anilor.El e doar o parte trecatoare a fiintei mele. Un foc de paie care se mistuie in propriul jar. Era inevitabil. Important era sa ma tin bine pana cand se sfarsea totul. Nu e o bucurie convietuirea cu un poet. Asta am stiut-o din totdeauna. Era un drog de care ma agatasem de mic,un drog pentru care aveam sa platesc ani buni din viata.

Nu stiu in ce directie vreau sa merg cu randurile acestea. Nu stiu daca e o confesiune, o desconspirare sau o terapie pe care vreau sa o fac in vazul lumii. Sunt mai gol ca niciodata si ma afisez cu nonsalanta in gandurile tale. Vibrez,dansez si asez idei in locuri de care nici nu stiai ca exista. In linii mari cam asta facea si poetul din mine.Avea prostul obicei sa puna sclipiri in cele mai matuite cotloane si sa umbreasca tot era mai stralucitor. Ii placea sa ma tina intr-un sah vesnic,sa ma puna sa transpir de teama,ca mai apoi sa imi stoarca sudoarea pe mici bucatele de hartie pe care sa le servasca orgoliului meu.

Se completau perfect. Formau un tot destructibil si indestructibil. Ii priveam fascinat in timp ce poetul aseza caramizi pe suflet,iar orgoilul aseza zambete prostesti pe fata. Construiau castele din carti de joc pe inima mea si ma puneau sa trag cartea ce tinea minunatia in picioare. Adoram castelul si ma prabuseam o data cu el.

Scriu fara ma opresc. Abia mai respir. Uit sa clipesc. Ideile curg fara oprire,asa ca-n zilele bune. Nu stiu cine le scrie… eu sau poetul si nu stiu nici cine va jubila spre final…eu sau orgoliul? Cert e ca inca scriu. Poate ca ma folosesc de poet pentru a-l desconspira sau poate ca el se foloseste de mine ca sa-si arunce ultimele margaritare pe foaie. Margaritare,am spus margaritare, pe semne ca inca mai cred in el. Ne-au unit atatia ani. Inseparabili am fost. Singuri pe margini de lacuri, pe varfuri de munti si pe maluri de mari,singuri. Noi si spectacolul lumii. Un om trezit de poet pentru a privi cum ceilalt dorm. Intrigant si dureros.

Naivitatea se sterge precum creta cu buretele,iar poetul moare o data cu ea.  Nu stiu de ce scriitorii spun ca eu-l treaz e un dar. Eu nu l-am perceput asa niciodata. Stiu ca in orgoliul meu am spus ca e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata. Stiu,asa e,dar a fost si singurul. Poetul traieste tot. Traieste aripa de inger, traieste omul care doarme, traieste bataia vantului,norul care ascunde soarele, apa care saruta pamantul, visul care incununeaza noaptea, stelele care stralucesc cerul, luna care lumineaza gandul si sufera pentru fiecare in parte. Poezia este partea cea mai dulce a suferintei,dar si cea mai amara,iar suferinta e durerea incununata de poezie,iubirea incununata de poezie,viata incununata de poezie. Poezia e coroana de spini care sfasie fruntea si obliga privirea sa planga pentru fiecare atom in parte. Rar zambeste,rar se bucura. Poetul e singurul care atinge fericirea superma. E o pasare care zboara cu nebunie spre soare. E un Icar,daca vrei sa ii spunem asa. Numai ca acest Icar cade de fiecare data pe pamant,nu in apa. Nu moare! Traieste dupa fiecare cazatura dureroasa,supravietuieste doar pentru a face acelasi drum mereu,fara oprire,astfel transformandu-se in Sisif. Fatala combinatie,vesnica,dar fatala.

Nici nu stiu ce mai simt in clipa asta. Il cert? Il dau de gol? Ii plang de mila? Sau poate ca el rade si se bucura in timp ce ma foloseste pe post de creion. Ma cearta? Ma da de gol? Imi plange de mila? cred ca se joaca. Asa cum a facut-o de atatea ori, sute si mii de ori.

Orgoliul inca tace. Nici o grimasa nu imi brazdeasa fata,nici un rictus.  Inversunarea de la inceput parca s-a mai potolit. Ideile incep sa dispara,dar poetul e inca aici. Abia mai respira. Important e sa ma tin bine,sa rezist mai mult ca el,macar cu o clipa,nu vreau sa mor poet. Ma opresc din scris. Zambesc!

Proiectul Vrancea in Primul Razboi Mondial (video)

Vrancea în Primul Război Mondial

Mai mulți liceeni, dar și tineri  pasionați de istorie din județul Vrancea au vizitat la finele săptămânii trei dintre mausoleele ridicate în memoria soldaților căzuți pe frontul de luptă în timpul Primului Război Mondial. Este vorba despre mausoleele de la Mărășești, Mărăști, Soveja. Activitatea a făcut parte din cadrul proiectului „Vrancea în Primul Război Mondial”, inițiat și desfășurat de către Asociația “Acționează azi pentru un viitor mai bun” și Asociația “Change Your Lifestyle for You”. Cu această ocazie tinerilor li s-au adus la cunoștință informații cu privire la luptele care s-au purtat pe tărâmul vrâncean, rolul pe care l-au jucat unele dintre personalitățile istorice ale căror nume se regăsesc pe pereții mausoleelor, dar și date privitoare la condițiile în care au fost ridicate aceste monumente. L a întoarcerea de la mausoleul de la Soveja, tinerii au vizitat și casa memorială “Moș Ion Roată”, fiind plăcut surprinși de condițiile simple de trai din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.  Printre liceele de la care provin elevii participanți se numără: Colegiul Tehnic “Edmond Nicolau”, Liceul Pedagogic “Spiru Haret”, Colegiul Național Unirea. Pentru ca acest proiect să se materializeze, partener principal a fost Muzeul Vrancei, care a asigurat accesul gratuit în toate cele trei obiective istorice, iar de transportul participanților s-a ocupat reprezentanța Helios Service, Hyundai Focșani care a pus la dispoziția organizatorilor trei autoturisme. Reprezentanții celor două ONG-uri spun că proiectul și-a atins obiectivul principal, și anume conștientizarea tinerilor asupra istoriei locale, dar și asupra valorilor culturale.

E doar o poezie scrisă-n şoaptă

E doar o poezie scrisă-n şoaptă

                                               de Adi Mangu

E doar o poezie scrisă-n şoaptă,
Atât de-ncet,încat nici sufletul n-o ştie,
O ştiu doar eu şi foaia de hârtie.

Ne-am fost sortiţi să fim doar pentru-o clipă
Apoi ne-am rătăcit spre nicăieri
Ca astăzi să putem simţi durerea
Şi glasul trist al palidei tăceri.

Încet o scriu,nu mă aude nimeni
Mai zgomotos e scrâşnetul din dinţi
Sau dorul care zbiară pe hârtie
Sau plânsul mut al lacrimii fierbinţi.

Am alergat ca un copil spre tine
Şi-am consumat de-odata ce mi-ai dat
Te-am plictisit Şi mi-ai fugit in lume
Doar pentru a afla că îţi sunt drag.

E linişte,în casă e tăcere,
În mine cântă-n şoaptă glasul tau,
Azi am aflat ce bine ne-a fost nouă
Când am văzut cat poate fi de rău.

Nu te-ntrista,nu asta vreau,iubito!
Ce scriu acum e doar o nostalgie,
Confesiunea grea a unui biet poet
Ce se dedică foii de hârtie!

Zâmbetul tău încă-mi mai stă pe gene,
Din ochi mi se strecoară în simţiri,
N-aş fi crezut că o să ajungi vreodată
Să-mi fii făuritor de amintiri!

Dar poate că-mi exagerez durerea,
Poate că numai eu simt ca mi-e greu,
Iar ţie ţi-este bine unde eşti,
Aşa cum ştii că mi-am dorit mereu!

Dar asta e,viaţa nu-i dreaptă…
E doar o poezie scrisă-n şoaptă,
Atât de-ncet,incât nici sufletul n-o ştie,
O ştiu doar eu şi foaia de hârtie…

Ştiu că am zis că nu voi mai scrie,dar nu m-am putut abţine. Poetul a învins…

SPAGA la ATENEUL din Focsani

Nu credeam ca e posibil asa ceva,dar trebuie mereu sa imi reamintesc,din secunda in secunda,ca traiesc in Romania,tara tuturor posibilitatilor. Nu scriu acest articol pentru a ma indigna aiurea,ci incerc sa corectez ceva gresit,asa ca nu ma intereseaza ofuscarile,ci mustrarile!

Atentie! Ceea ce urmeaza nu reprezinta un pamflet,ci cruda realitate mitocaneasca!

Ca un om ce apreciaza muzica buna si spectacolele de calitate mi-am dorit sa ajung la Festivalul Florentin Delmar. Subliniez ca imi pare rau ca trebuie sa fie atins chiar fara vina acest eveniment minunat,dar din pacate unii angajati chiar nu realizeaza cat de rau pot face printr-un  comportament neadecvat. Zis si facut. M-am imbracat frumos,mi-am luat cele mai bune intentii la mine si cei sapte ani de acasa si am pornit catre Ateneul Mr. Gh. Pastia. Am ajuns in jur de ora 19:00,adica aproape de ora inceperii spectacolului.

Am pasit grabit catre casa de bilete,evident,pentru a-mi procura biletul. Nu mare mi-a fost mirarea cand doamna respectiva, trista,plinuta,cu ochelari si plictisia de viata, ma apostrofeaza si imi spune parinteste ca am ajuns cam tarziu. Nu-i bai,trag cu ochiul pe planul salii si vad ca inca mai sunt locuri disponibile,neincercuite. Bag mana in buzunar si scot cei 30 de ron,la care stimabila imi spune ca am noroc! CE USURARE! Am noroc,da tre sa ii las si de o cafea,ca locul e bun.Zambeste ea, zambesc si eu si  ii dau cei 30 de Ron facandu-ma ca i-am gustat gluma. Ea imi scrie biletul,eu astept,dar inainte sa mi-l dea ma intreab discret:  “Da cafeaua?”,vazand ca glumea e serioasa,ramanand blocat,nestiind cum sa reactionez si nevrand sa mai pierd timpul certandu-ma cu ea, o intreb: “Cam cat e cafeaua la dumneavoasta?” Raspunsul a fost incredibil…de nesimtit! “Cam cat e si prin oras!”

Voua va vine sa credeti? Am ajuns sa fim talhariti si la casa de bilete a unei institutii de cultura?? Incotro, dragilor,incotro? Trebuie sa dam spaga pentru a putea cumpara bilete? Organizatorii se plangeau ca joi au avut spectatori mai putini! Cu un asa personal,nu ma mira!

Stimata doamna, imi doresc sa va bucurati de cafeaua pe care o sa o beti de acei 5 Ron si sa stiti ca v-am facut si o poza,asa, ca sa va am amintire si sa o pot imparti cu prietenii si cu cei care mi-o vor cere spre a vedea carei doamne i-am oferit o cafea in oras in aceasta seara minunata! Daca doriti o voi pune si pe acest blog,doar ca sa va mandriti cu isprava ce-ati facut-o!

Cat despre festival…numai de bine! Interpreti buni,mirorecitalul Rodicai Toma foarte frumos,Paula Seling a cantat genial,iar eu mi-am mai scris o noua amintire placuta in cartea vietii,dar,din pacare,oamenii ca doamna de la casa de bilete tin sa ne aminteasca mereu ca Romania inca e o tara plina de mojici! Dar impreuna vom corecta asta,nu e asa?