Fu bine? Ţi-a plăcut? Cânţi, nu-i aşa? Încă îţi mai curg prin vene notele muzicale. Te-am văzut cum priveai cu ochii închişi spre ei. Ghiceai fiecare lacrimă şi fiecare zâmbet de pe portativ. Zburai cu ei, cădeai cu ei şi te întregeai cu fiecare adiere muzicală. Ai văzut imaginile, deşi nimeni nu le juca, le-ai ascultat dialogul, deşi nimeni nu vorbea şi le-ai ascultat dorinţele, deşi, deşi…nimeni nu se ruga. Fu minunat, nu? Ai văzut cum le zburau sufletele prin viori şi violoncele? Inimă, ţi-ai văzut sufletul? Plutea în faţa gurii tale! Ţi-ai văzut pacea, fericirea, liniştea? Ai văzut bucuria celor ce ţi-au îmbrăţişat emoţiile? Medici sau muzicieni, ce erau? Inimă, nu uita ce ai simţit în seara asta. Cântă-mi la fel în fiecare zi. Fii vioara cugetului meu. Aşează-ţi partitura în pieptul meu şi cântă. Copii vom fi, vom fi abseniţi de lumea lor, ne vom juca, vom muri în glumă şi vom reînvia în vis, vom scrie drame uneori, dar doar pentru a gusta mai straşnic din gheaţa cerului senin, vom pierde nopţi prin buzunare, vom da zâmbete la schimb pe stele şi ne vom fi cum n-am mai fost! Oh, inimă, cum zbura fiecare notă spre dorurile noastre. Ai vazut ce minuni făcea dirijorul? Parte din Dumnezeu era, îţi zic sigur, iar bagheta, ascultă-mă bine, bagheta era pană din aripă de înger. Divinitatea ne-a zambit, iubită inimă! Fu bine? Ţi-a plăcut?
Adrian Mangu 