Lasă-te de mine!

Lasă-te de mine!

                          de Adrian Mangu

Dacă nu mă iubeşti,
Lasă-te de mine!
Dacă viaţa ta trece razant pe lângă a mea şi nu se intersectează deloc,
Dezrobeşte-mă!

 Dacă nu-ţi fac inima să râdă,
Expiră-mă!
Dacă nu-ţi tresare nici măcar cel mai mic atom atunci cand mă afli,
Dezleagă-ma!

 Dacă nu m-ai visat niciodată,
Uită-mă de tine!
Dacă nu ţi-am clintit liniştea nici măcar cât bătaia aripii de înger,
Alungă-mă!

Dacă nici o lacrimă nu ţi-am furat,
Zdrobeşte-mă!
Daca nu te-am făcut niciodată să simţi gusul amar al sufletului trist,
Iartă-mă!

 Daca a trecut macar o zi in care sa nu mă gândeşti,
Lasă-mă de tine!
Dacă nu zâmbeşti amar citind această poezie,
Lasă-ne!

 Lasă-te de mine!
Dezrobeşte-mă ,dezleagă-mă, uită-mă de tine,
Alungă-mă, goneşte-mă, iartă-mă,
Lasă-mă de tine, lasă-ne,
Dăruieşte-mă mie sau dă-mi-te…

De poezii sunt secat

De poezii sunt secat
Paharul zace uscat
De sori am uitat
Te las,am plcat

De zori ma dezleg
In fum ma incheg
In nori ma incred
De mine ma pierd

De acum nu mai scriu
Cat timp nici nu stiu
Stiu ca n-o sa-ti mai fiu
Pentru noi e tarziu

Ma scuzati de n-am haz
Nu ma trageti de-obraz
Nu sunt beat,nu-s nici traz
Dar am un nod in grumaz

Asta-i un ultim catren
Nimic lacrimogen
Poti sa-l tii de refren
Ajunge

sunt fara de muza

sunt fara de muza
far de idei
ma separ relativ
de pasii ei

pun jaratec in suflet
si versuri pe rana
din slove-ascutite
imi fac tron si coroana

mai scriu un poem
monoton si banal
plictisit sunt de Eu
chinuit de normal

sunt fara de ritm
si far de masura
mai zvacnesc uneori
cand gandul ma fura

dar ma trezesc din visat
si stii ce m-amuza?
sunt un biet poet trist
ce-a ramas fara muza

Aruncă-mi sufletul în aer

Aruncă-mi sufletul în aer

                     de Adrian Mangu

Aruncă-mi sufletul în aer,
Fii dinamita ce distruge
Fiinţa mea bucăţelită
Ce la liman nu mai ajunge!

 Împuşcă-mă întru simţire,
Ţinteşte pieptul dezgolit,
Trage în inima-mi nătângă
Ce preanebun te-a preaiubit!

 De spini si mărăcini mă leagă
Şi-aruncă suliţa în mine
Ştiu c-o să doară pentr-o clipă,
Dar în final îmi va fi bine…

 Sau lasă-mă s-alunec trist
Pe lama rece de cuţit,
Ca mai apoi să mă sfârşesc
Uitănd că ţi-am fost doar amic!

E timpul să mergi mai departe!

E timpul să mergi mai departe!

                          de Mangu Adrian

E timpul să mergi mai departe!
Să râzi şi să plângi,
Să dai şi să strângi,
Este timpul să mergi mai departe!

E timpul ca tu să-nfloreşti!
În spin şi în roză,
În crin şi-n mimoză,
Este timpul ca tu să-nfloreşti!

E timpul să-ţi aminteşti!
De hăuri, de stele,
De ei şi de ele,
Este timpul să-ţi aminteşti!

E timpul să simţi cum te arde!
Prin vene,prin vis,
Prin viu şi prin stins,
Este timpul să mergi mai departe!

Hai

Hai

                         de Mangu Adrian

Hai să ne ţintim de mână
Şi să ne distrugem viaţa,
Vom zbura pe focul veşted
Şi-amândoi vom sparge gheaţa.

Te voi ridica spre stele
Şi de sus can ţi-o fi bine
Te-oi izbi de ţărna rece
Şi mă voi lipsi de tine!

Hai să rupem universul
Şi să-l reclădim în gand
Vom rămâne numai noi,
Numai noi pe-acest Pământ!

Noi vom strecura otrava
În gândirea lor curată
Şi-om mai rupe univerul
Şi l-om mai clădi o dată…

Şi când s-or duce cu toţii
Şi-om rămâne numai noi
Să ne plictisim de moarte
Noi de noi doi amândoi.

Hai să ne scăpăm de vină,
Să ne-ndepărtăm de fire…
Tu să te-mbraci în mireasa,
Iar eu să mă-mbrac în mire,

Să ne despărtim la preot
Fără să ne fi avut,
Să rostim un vrednic “Nu”,
Să rămânem singuri cuc!

Hai să rupem orice lege,
Să ne procopsim cu noi
Şi când ne-om avea mai tare
Să ne batem cu noroi!

Să-ţi simt gustul de mocirlă
Şi mirosul de pământ,
Tu să-njuri cu voce tare,
Iar eu să te-njur în gând!

Hai să smulgem de pe oase
Carnea grea a bunătăţii
Şi să ne-nvelim cu grijă
În cearşaful răutăţii.

Tu să scoţi din mine totul,
Eu să scot din tine golul
Şi măcar pentru o clipă
Să se inverseze rolul.

Să te joc pân la refuz
Pân mă voi toci de tine,
Tu să stai în primul rând
Şi să te priveşti prin mine.

Hai să te speriem niţel
Tu să urli căt te ţine!
Mă hrănesc cu plânsul tău,
Răul tău îmi este bine…

Foarte greu îmi e momentul,
Mă apropii de final!
Cum va fi fără de tine,
Fără haos şi scandal?

Te desprind cu întristare
De pe cordul meu deschis,
Să nu-ţi fie cu mirare
Dar poetul a închis!

Vesel înger

Vesel înger

                     de Mangu Adrian

Cum iţi ţii tu ochii seara
Când nu-i nimeni să te vadă,
Cât de pozitivă eşti,
Vesel înger,scumpă fată?

Ce tristeţi ascunzi în tine?
Câte doruri ţii în piept?
Ce mister piteşti sub zâmbet?
Vesel înger, spune drept!

Cum aşezi capul pe pernă?
La ce lucruri te gândeşti?
Te gandeşti la lucruri bune?
Cât de fericită eşti?

Tu ce dai lumii speranţă
Şi-i hrăneşti visul mereu,
Tu speranţa d-unde-o tragi?
Cin` hrăneşte visul tau?

Cum e cu putinţă oare
Să tot dai fără să iei,
Iar când lumea te loveşte
Tu să plângi de mila ei?

Cum de nu simţi răutatea,
Cum nu vrei să te răzbuni
Pe acei ce rup din tine
De tâmpiţi şi de nebuni?

Iară eu ce merit am,
Pentru ce mă însoţeşti
Şi îmi spui că-ţi sunt prieten?
Eu nu sunt aşa cum eşti!

O, de-aş reusi să-ţi semăn
Şi să calc pe paşii tăi…
M-aş lipsi în al meu suflet
De amar şi de noroi!

Mi-aş lăsa povara grea
Ce pe umeri mă apasă,
Nu aş mai urâ pe nimeni
Şi aş spune mereu ”lasă”!

Lasă-i să îmi facă rau,
Eu dator sunt să-i iubesc,
Sunt imagini de-ale mele,
Nu am dreptul să urăsc!

Nu aşa gândeşti şi tu?
Nu aşa inima-ţi spune?
O, minune fără chip,
O, tu înger fără nume!