de Adrian Mangu
Arată-te deși te știu pea bine,
Din sare te-ai născut și-n apă mori,
Iar viața ta, ce doar o clipă ține,
Îmi seceră privirea cu fiori
Nu te-am dorit și veșnic nu te vreau,
Dar cale ți-ai croit în visul meu,
Dintr-un pahar amar amar te beau,
Adânc mă taci, adânc mă țipi mereu!
Oh, tu, păcat ce muști din fericire,
Lumină-n iad și pacoste în rai,
Așează-mă în clipe de-amăgire
Și pune-mi sufletul pe calea de tramvai
Adună-mi toate amintirile-ntr-o carte
Și urc-o în trăsura fără cai,
Iar când tu fi-vei pregătită pentru moarte
Fără regret să strigi “Vatmane,hai!”
Adrian Mangu 