Ganduri – Despre oras

Traim intr-un oras frumos. Un oras incarcat de amintiri si istorie. La fiecare pas intalnesti trecutul, dar din ce in ce mai des iti este frica sa te gandesti la viitor. Traim intr un oras ce se zbate intre trecut , prezentul grotesc si viitor. Poate un viitor frumos exact asa cum mi l doresc. Stiu ca sunt egoist cand spun asta, dar e blogul meu si e lumea mea. Octavian Paler spunea ca Romania lui inseamna “am avut si eu o mama si un tata” . Uite un prim lucru pentru care Focsaniul e un oras frumos. Ne-a daruit parintii. Oameni cu frica de Dumnezeu, care au investit in noi poate ca prea mult. Au dorit sa avem tot ce nu au putut avea si sa fim tot ce nu au putut ei fi ,iar toate aceste lucruri ni le-au daruit,fara sa astepte nimic la schimb. Iar noi,noi am crezut ca pur si simplu sunt ale noastre,ca ni se cuvin,fara sa stim ca ei traiesera o vreme in care nu aveai nimic, nici macar dreptul la cuvant si trebuia sa ti cantaresti fiecare idee inainte sa o expui.
Focsaniul e un oras frumos,pacat ca e condus gresit si ca noi ne am pierdut iubirea de oameni. Focsaniul a daruit ce nu multe orase au reusit sa daruiasca oamenilor lor. Speranta,iubirea frateasca si unirea. Lucruri enorm de mari,ca si noi, tot in Focsani s-au nascut. Imi pare rau ca nu mai suntem constienti de lucrurile frumoase ce ni le ofera capitala asta de judet. Orasul asta trebuie sa sufere toata rautatea,prostia si superficialitatea oamenilor ce traiesc in el. Nu inteleg cum un oras poate sa fie de rahat. Oamenii din el poate ca da,dar el….cum? cum pot fi niste flori,iarba, cerul de deasupra si betoanele de vina ca noi suntem goi si rai? Am uitat sa zambim,am uitat sa “crestem mari” ,am uitat ca nu trebuie sa fim oameni de success, ci oameni de valoare , am uitat sa ne zambim pur si simplu,am uitat ca ne curge acelasi sange prin vene,am uitat ca suntem prea singuri pentru a ne dusmani,am uitat ca soarele nu rasare pentru noi in fiecare dimineatza si ca nu ni se cuvine nimic din ce ne inconjoara. Am uitat sa iubim fara sa cerem nimic la schimb,am uitat cum e sa avem incredere in oameni,am uitat sa citim,am uitat sa ascultam cu adevarat si nu sa auzim,am uitat sa simtim,adica am uitat sa fim oameni. Uratul exista din cauza noastra ,iar orasul nu are nici o vina. Trebuie sa reinvatam sa fim responsabili si sa fim frumosi si pe interior,chir daca nu se vor gasi niciodata suflete nike,d&g sau eu stiu ce alte firme,la fel cum nu vor exista nici firme de cosmetica a sufletului…de fapt ar fi una si se numeste Biserica. Stiu ca sunt multe personae varstnice si ursuze pe acolo care uneori sunt rautacioase,dar sa nu uitati ca mergem acolo sa ne vedem cu Dumnezeu si poate ca rolul batranilor e sa ne puna credinta la incercare sa vada cat de mult ne dorim sa ne intalnim cu Cel de Sus.Va trebui sa avem singuri grija de suflete, sa le oferim hrana spiritual,iubire si mangaiere. Nu sunt cuvinte mari,ci cuvinte rar folosite. Si nu uitati ca niciodata numele nu va reusi sa dea consistenta, ci consistenta va cladi un nume puternic. Ia uite cat e ceasul , e doua din dimineata ,afara e o liniste frumoasa,luna lumineaza tot cerul,iar pe mine ma asteapta un somn linistit. Aveti grija de voi si de sufletele voastre. Pe curand!

Ganduri – Indignare

Traim intrun oras destul de trist,iar cand spun “destul”sunt indulgent. In genere orasele au devenit triste, mai ales cele de provincie. Pana la o anumita varsta era bine si aici. Traiam in castelul meu de nisip,soarele stralucea pentru mine in fiecare dimineata,iar oamenii imi erau tovarasi de joaca. Timpul se pare ca a cam trecut. Am lasat masinutele de tabla deoparte,am renuntat si la colectia de surprize turbo, caietele nu mai reprezinta mai nimic pentru mine,nici macar munitie de cornete,iar jocurile gen “prinselea”,”de-a fata ascunselea” ,”tara tara vrem ostasi”,”patratel(meserii)” si multe multe altele nu-si mai au locul,chiar daca de foarte multe ori ne gandim cu nostalgie la ele…ne trece foarte repede si ne reintoarcem la lucrurile triste asa cum ma voi intoarce si eu la cuvantul care predomina aceasta schita…”tristetea”. Spuneam ca traim intr-un oras trist. Un oras in care batranii sunt foarte batrani,iar tinerii la fel de batrani ca batranii. E trist pentru ca suntem goi,e trist pentru ca ne ascundem in spatele hainelor de firma si ca tot ce se preteaza pe la televizor si prin emisiunile pitipoancelor e suficient pentru noi. E trist sa fii o forma frumoasa,dar seaca pe interior. E trist sa vezi ca putinii oameni care au ceva de spus pleaca spre orasele mari ,spre disperarea mea. E trist sa porti conversatii banale ca si cum ar reprezenta foarte mult pentru tine si sa faci sacrificiul de a vorbi lucruri depre vreme si despre lume si despre masini doar pentru a scapa de plictiseala. E din ce in ce mai greu sa nu incepi o conversatie cu vorbele “ce faci frate…?plictiseala…” oamenii sunt disperati sa scape de trista plictiseala dar nu fac nimic. Fiecare asteapta de la celalat si astfel devine un cerc vicios. Ma vad ca facand parte din clovnii imparatului. Fiecare e si clovn e si imparat e si disperat in acelasi timp. Luam banalitati frumoase si le aruncam la cos,ca mai apoi sa ne imbatam ca disperatii,sa ne spargem creierii cu ierbri halucinogene si sa tocim rotile masinilor imbracand bulevardele in cauciuc incins,dar ce sa vezi…plictiseala e tot acolo. Suntem idioti! Incercam sa umplem tot ce e in afara noastra uitand ca tot ce ar fi trebuit sa umplem este locul gol ramas pe dinauntrul nostrum si fara sa ne dam seama ne transformam intr o bula de aer intr un lichid vascos si se produce acel efect frumos din sticla. Ca sa vezi, bula se ridica pana la gatul sticlei ramanand singura si izolata(umpleti voi sticla cu ce lichid vascos doriti…eu nu am avut preferinte sa nu spuneti ca sunt scarbos). E destul de ciudat sa incerci sa le explici oamenilor astfel de lucruri fara ca ei sa rada bolnav sau sa spuna ca inca nu au baut suficient pentru astfel de conversatii sau sa se uite tampi si sa spuna ca nu au nevoie sa citeasca sau sa auda prostii de astea ,dar in secunda doi sa se scufunde in plictiseala morbid care ii inconjoara. In Focsani e un mod foarte placut de a scapa de plictiseala…e ca un orar. De luni pana joi poti sa mergi in bar pana la ora 22 00 sau sa dai ture cu masina pana la Moawll(sa nu fac reclama =)) ) ,iar weekendurile…aici e mai dificil ca sunt mai multe optiuni: pentru fitze in extrem, pentru cocalari si pitipoance in Dario si pentru betivi in times,oricum nelipsind tura cu masina dintre aceste locatii,tura pe care o faci intre moawlllll (e vorba de pronuntie…de aia stric literele in halul asta)si ,evident,restul focsaniului . E un oras simplu,mult prea simplu format din oameni simpli…mult prea simpli si nu ma refer la virtutea simplitatii ci la goliciunea ei. Se aplica o gandire foarte liniara in Focsani ,nu sunt premise idei noi sau floricele(ca la muzica) in gandire. Vorbesti putin,spui lucruri banale,nu aplanezi conflicte ca nu vede nimeni nimic bun in asta plus ca e posibil sa cazi naspa,nu ai pareri,vorbesti despr bani ,femie,masini si comentezi despre lumea care merge pe strada. Trotuarul in astfel de momente se transforma intr-un podium grandios de defilare. Modelele au varste cuprinse intre 1 si 80,90 ani, Iar paparazzi sunt cocalarii care se trag in poze pentru haicinci.Nu sunt ipocrit am si eu una bucata hi5 dar pozele nu mi le fac una dupa alta pe scaun la calculator pe capota masinii,langa soba de teracota si nici pe strada singur si cu telefonul mobil. Fetele sunt deosebite. Tencuiala pe fatza de doua degete, tocurile cat cheia de roti si paietele…scumpele si desavarsitele paiete peste tot pe hainele de firma. Fetele in Focsani sunt deosebite asa cum spuneam si mai sus si de o gama foarte variata:fitze,pitzi,proaste,curve,devieri comportamentale si fete normale si linistite insa prea putine. Cand gasesti cate o fata normal zici ca ti a pus Dumnezeu mana in cap.Capitolul copii…evident veti spune ca inca mai exista copii,iar cat vor exista copii inca vor fi sperante. Pe de o parte aveti dreptate,dar copiii…copiii dragalasi au avansat destul de mult. Copilaria si o petrec pe taramurile lui winows imparat,iar de baseme si jocuri in aer liber au auzit doar pe google. Adolescentza la ei e superba pentru ca ei nu mai ies pe jos cu prietenii in parc sau la cofetarie ci ies cu q7,s8 si alte serii si aemgheuri ale parintilor,ei fiind plozi de bani gata…cum unde?? “Pana la moawll si inapoi”,apoi prin baruri, discoteici si bodegi . Daca nu as fi scris toate aceste lucruri marunte ,prost aranjate in pagina cu talentul meu antiscriitoricesc desavarsit nu as fi realizat cat de grotesc pare acest oras. Ar mai fi multe de spus despre el…evident are si pati bune,dar ce rost are sa amestecam frumosul cu lucrurile murdare. Calitatile lui si lucrurile frumoase le vom aseza randuri-randuri in viitoarea schita. Acestea fiind spuse va doresc zile frumoase fara numar,id uri de mess si vizualizari de haifaiv.

Ganduri – La radio

Se aude la radio o piesa foarte misto. Ma vad mergand intr o decapotabila veche,ruginita pe un drum ruginit ,iar peiasajul,evident,la fel de ruginit. Masina sa fie rosie,canapelele imbaxite de praf iar in dreapta un prieten cu o sticla de tarie ascunsa de o punga de hartie. Si mergem si mergem si mergem fara directie spre nicaieri. Nu ne trece nimic prin minte. Avem un zambet de satisfactie si avem si doua fete in spate care se tot agita ca o sticla de cola…de fapt ca doua sticle de cola…de ce de cola?Pentru ca sunt brunete. Frumoasa melodie,frumos decor,frumoasa durere in cur de tot ce e in jurul nostru. Doar cer albastru,doar soare puternic,doar praf pe drum,doar o decapotabila americana,doar doua fete brunete,doar eu si un prieten,doar mirosul de libertate. Ce frumos…aerosmith …

Am senzatia tot mai mereu ca ma aflu de fiecare data in locul gresit. Uneori am impresia ca e vorba de karma,destin sau Dumnezeu, dar nu stiu ce sa zic. Ma consider un norocos lovit de ghinion. Nu stiu cum de unii ma considera norocos,dar mie nimic nu-mi pica asa cum ar trebui si ma simt ca intr-un labirint din care nu prea pot iesi. E un sentiment frustrant de care nu pot scapa indiferent de ce as face. Nu stiu… sunt genul de persoana care nu are timp sa-si faca problem pentru ca ele vin de la sine. Probabil ca toata lumea trece prin aceleasi lucruri,dar eu poate ca le resimt altfel. De mult timp vroiam sa pun ideile astea unele dupa altele,randuri-randuri,dar ma blocam in versuri…versurile…o alta discutie… bag de seama ca mana a inceput sa scrie fara sa bag de seama…ce frumos…

Ganduri – Dincolo de oras

Obisnuiam sa ma mint spunandu-mi ca dincolo de acele blocuri gri,inalte si coplesitoare se afla marea. Gandul asta reprezenta pentru mine linistea , siguranta…iar marea reprezenta granita dintre om si Dumnezeu. Plaja era locul in care sufletul se curata de toate noxele,mizeriile si scuipaturile lumii ce ma inconjura. In autobuz ma prefaceam ca fac un tur al statiunii,nu stiu ce nume i-as fi putut da,oricum era cea mai urata statiune din lume,dar ma consola gandul ca marea ar fi pe partea cealalta a blocurilor. Trebuie sa recunosc,oamenii erau destul de tristi,chiar daca erau turistii unei statiuni… unei statiuni urate. Pacat ca mergeam paralel cu marea. Ce dor imi e de mare; imi e dor de vocea ei,imi e dor de mirosul ei,imi e dor de imbratisarea ei. Oricum…trebuie sa ma trezesc din visare…la prima cobor.