Insomnie
de Adrian Mangu
Se-agață stele spin prin ramuri de-amintiri,
O veșnicie prinsă în pânza unei nopți,
Curg visele ascunse prin tinere iubiri,
Iar tu, minune albă, tu inima îmi porți
Se-adună nori pufoși la colț de lună plină,
E un melanj sărat de pufuleți cu lapte,
Senină mi-a fost ziua, durerea mi-e senină,
Senină mi-e-amintirea în miez senin de noapte
Nescrise păsări negre cu pene moi, înalte
Și cu o siguranță de îndârjit erou
Plonjează către vena a unei tâmple calde,
Cătând să o pătrundă ecou după ecou
La somn, bătrâne suflet, ți-ai scris și azi povestea,
Sunt sigur că și mâine la fel tu o vei scrie,
Acum să-nchidem ceasul și-apoi să dăm de veste
Că ne-am găsit odihna în prag de insomnie…
Adrian Mangu 