Dovadă de iubire

Dovada de iubire

de Mangu Adrian

pe palmă azi te-am sărutat
şi tu închis-ai pumnul,
să ţii sărutul încleştat,
să nu îi mai dai drumul!

copil frumos, te bucurai
la orişice privire,
iar buzele mi le dădeai…
dovadă de iubire!

sărutul tău tare mă arde,
mă pierd adânc în tine,
iar inima-mi haotic bate…
haotic,dar e bine!

în braţe tu mă strângi adânc,
strivindu-mi al meu piept…
ai vrea ca unul noi să fim.
aşa e? spune drept!

cum să greşesc în faţa ta?
cum să te uit vreodată?
când tu trezit-ai viaţa mea…
când tu eşti viaţa-mi toată!

Trăim in lumea viselor căzânde

Michael Hoppe – ”Piano dreamers” – ”Renouncement”

Trăim in lumea viselor căzânde

de Mangu Adrian

trăim în lumea viselor căzânde
şi şchiopătăm pe drumul ruginit.
ne răstignim când ne strigăm pe nume
şi niciodată nu ne-am întâlnit.

ne tot ciocnim de păsări călătoare
cu ciocuri moi şi graiul amuţit,
ce bolnav zboară într-un vals haotic…
din râs în râs spre tristul asfinţit!

păşim adânc în norii ce inţeapă,
păşim grăbiţi pe fulgere şi ploi,
suntem viteji şi nu fugim de nimeni,
dar ne grăbim să ne-ascundem de noi.

e-o lume mică,dar pentru noi prea mare,
eu sunt prea jos,tu te ascunzi prin stele,
ne întâlnim numai când vine noaptea
şi tu cobori in visurile mele!

oftez amar, căci îmi cunosc destinul
şi solitar mi-a fost dat să trăiesc,
fără să-mi fii şi să iţi fiu aproape,
fără sa-ţi spun un simplu te iubesc…

trăim în lumea viselor căzânde
şi şchiopătăm pe drumul ruginit,
ne răstignim când ne strigăm pe nume
şi niciodată nu ne-am întâlnit…

Kevin Kern – ”Until tomorrow”

Asculta mai multe audio diverse

Toamnă în suflet

de Adrian Mangu

e toamnă în suflet, e toamnă
şi plouă cu frunze mereu…
bine-ai revenit, dragă doamnă,
călău al plăpândului eu!

mă-nchizi pe cărări de tăcere,
mă scalzi într-un trist ruginiu,
mă desparţi de iubirile mele,
şi îmi ceri tot mai vesel să fiu…

mă ataci, mă condamni şi mă sperii,
mă ridici, mă săruţi şi mă ceri,
mă provoci să visăm împreună,
la speranţe şi la primăveri.

cât de sadic ţi-e jocul, cucoana
îmi iei vocea când eu vreau sa strig,
îmi iei soarele ce prea mă scaldă,
si mă laşi doar în ceată şi frig!

iată anul…e gata iubito!
anotipul visării-a murit…
iată visul de vară cum plânge
şi se-apropie de asfinţit…

îmi iau geaca pe umerii reci,
te sărut inc-o dată pe gură,
nu! nu e vina noastră că plec!
e acest anotimp plin de ură…