Dincolo
de Adrian Mangu
Dincolo de gândurile mele se naște lumea, complet independentă de fiecare cuvânt pe care îl spun. Mândră, vivace și plină de imprevizibil leagă vieți între ele, le seacă, le umple, improvizeaz și trece prin noi că timpul prin vin.
Dincolo de gardurile mele stau emoții și vise colorate, proiecții ale unui eu ce nu se dă bătut, un eu exilat ce construiește un eu din umbră, un eu ce așteaptă să mă retrg pentru a mă trăi.
Dincolo de iubirile mele se află oamenii. Unii se află mai repede, alții mai greu, unii se pierd pe drum, alții, din contră, se regăsesc, nepierzandu-se niciodată. Dar toți construiesc un cămin al unui ego ce sare din poală în poală.
Dincolo de reperele mele se află totul. Un loc al absurdului, un loc prin care infinitatea ne arată adevărata măsură a lucrurilor. Cerul cu stele, marea și oceanele, munții și prăpastiile există pentru a ne așeza pe noi, oamenii, în cercul mic al eternității noastre ce-şi află limitata în zidurile neființei noastre.
Dincolo de muzica mea mă tace tăcerea. O tăcere ce separă gustul de fruct, aripă de înger și omul de sinceritate. Tăcerea, acel unic ceva care împinge ochii să asculte.
Și, în final, dincolo de mine sunt toți cei care mă trăiesc, dându-mi iluzia că eu aș exista cu adevărat. Suntem suma tuturor celor care ne trăiesc și pe care îi sau am vrea să îi trăim.
Adrian Mangu 