Imi gasesc viata desenata pe bannere. Pe bucati mari de musama scorojita zac litere haotice de varii culori si diferite dimensiuni care imi vorbesc despre nimicuri ce imi definesc fericirea. Afise murate de ploi acide si rupte de maini marunte stau spanzurate pe garduri, pe stalpi, pe tomberoane , invitandu-ma sa ma regasesc. Caut tacerea si in schimb primesc valuri de anvelope incruntate in asfalt, claxoane, mii de claxoane si oameni inchisi. inchisi in ei, in rutina, in nepasare si in galagia lor. Se grabesc nepasatori spre salturi morbide intr-un gol definitiv. Buna seara, nu ma vedeti! Sunt acea fata anonima pe care nu sunteti obligati sa o retineti. Sunt nimeni, trec pe langa voi scriind si strigandu-va in gand. Fac asta in fiecare seara. Desi tac, sunt mai vocal ca voi. Sunt bolnav de nepasarea, ma iertati, de rutina voastra, de tot ce ati putea fi si nu sunteti. Nu stiti cine va vorbeste, desi uneori ma zariti pentru o clipa, doua. Va prind privirile in brate si valsam in balansul pleoapelor speriate. Va privesc, am curajul de a va privi. Va mirati de ceea ce sunt. Sunt visator si niciodata blazat, usor circumspect in toata naivitatea mea si tacut, sunt tacut. Imi place sa va ascult , dar urasc sa va aud. Iertati-ma, stiu ca am omis sa ma prezint, dar chiar sunt prea tacut in seara asta.
Month: May 2015
O clipă
O clipă
de Adrian Mangu
O clipă!
te rog, aşteaptă o clipă!
dă-i inimii mele răgaz
să-ţi memoreze chipul la plecare…
e tot ce-ţi cer, e tot ce ne-a rămas.
O clipă!
Te-am cunoscut doar pentru-o clipă,
un pas, un dor, un veşnic început,
un te iubesc, un “pentru totdeauna”…
de când mi-ai dat buzele tale o clipă a trecut.
O clipă!
M-ai învăţat cum să iubesc o clipă,
iar liniştea-ţi mi-ai dat sa o ascult,
mi-ai deschis ochii şi am privit lumina,
o clipă-n viaţa ta mi-a fost atât de mult!
O clipă!
O clipă, Doamne, priveşte către ea,
priveşte sufletul în mine cum o strigă!
Cum aş putea trăi în urma ei, Hristoase?
Îţi dau eternitatea mea pentru o clipă!
Adrian Mangu 