Suntem vesnici calatori. Intre azi si maine,intre azi si azi,intre sperante si impliniri si singurele lucruri reale si definitive pe care le avem sunt amintirile. Fiecare om isi are obsesia,fiecare copil isi are scanteia ce va pune pe jar cugetul adultului de mai tarziu. Inaintam cu ochii inchisi prin viata fara sa cugetam si altfel. Ne tratam obsesiile cu incapatanare si refuzam orice alternativa. Suntem cu totii la fel. Suntem dominanti si dominati. Fiecare isi doreste rolul suprem si cu totii ravnim la rolul de dominant atat de tare incat in momentul in care nu-l putem avea ne victimizam. Indraznim sa ne dam sacrificati,sugeram ca e o optiune,e un mod de viata. Ne numim altruisti,spunem ca oferim neconditionat,dar crestem in noi adanci frustrari. Suntem vesnici calatori inutili, minuni efemere, nascuti din haos,din preatot si din preanimic si credem ca totul se invarte in jurul nostru. Indraznim sa spunem ca sunt sapte miliarde de universuri. Cate unul pentru fiecare om. Egoisti pana la Dumnezeu si inapoi. Cei mai mari egoisti sunt cei care nu isi recunosc propriul egoism. Veritabili incapatanati si ignoranti… Despre ce am ajuns sa vorbesc eu la ora zece jumate intr-un tren rapid care se misca incet prin noaptea inecata intr-o fosta zapuseala. Sunt intr-un vagon vechi,un compartiment vechi si stau printre vechi moravuri. Discutii despre vreme, vremuri, despre vacante, dependente, morti…niciodata nu am facut conversatii banale,mi se par inutile,imbecile. Discutam de dragu de a trece timpul mai repede. Stim ce vrem unii de la altii,dar ne prefeacem interesati de ce ar avea necunoscutul din fata noastra de spus. Ne folosim pe post de bandaje sau de pilule antiplictiseala. Am iesit pe hol. Nu mai suport tirul de nimicuri caruia ii sunt supus. Sucuri,bere,apa minerala. Vocea cunoscuta a vanzatorului de nimicuri distruge pentru o clipa discutia de nimic din compartimentul meu. Primesc o clipa de liniste,o primesc cu tristete fiindca stiu ca nu va dura foarte mult,iar pana la Focsani mai am doua ore de mers cu mocanita asta de tren. E cald,foarte cald,in tren nu e aer conditionat. E doar un abur cald al fostei zile de azi. O zi prea calduroasa pentru gustul meu. Dar ce sa vezi,am inceput sa purtam discutii despre vreme. Ar fi cazul sa ma opresc aici. Nu as dori sa incepem un ”small talk”…
Month: July 2013
LEGILE LUI GEORGE PRUTEANU
Am gasit ceva foarte interesant pe “Cer si pamant romanesc” 🙂
Dedicaţie
Dedicaţie
de Adi Mangu
Mi-o venit şi mie chefu
Să vă zic o poezie
Scrisă de o fată blondă
Dedicată toată mie!
Fata blondă mă doreşte,
Aşa scrie-n poezie,
Poartă-n ea adânci emoţii
Ce mi le dedică mie!
Cică a văzut în mine
Sentiment şi bărbăţie
Şi posedă nişte gânduri
Dedicate tocmai mie!
Vrea o noapte să îi dau,
Să o-mbiu şi să mă-mbie
Şi să-mi dea ce mi-a promis…
…Chestii dedicate mie!
Şi-am ajuns la ea acasă
Prea mânat de poezie
Pentru ca să-mi dea gingaşa
Ce îmi dedicase mie!
Eu i-am dat un ceas sau două
Sentiment si bărbăţie,
Deci i-am oferit întocmai
Ce-mi ceruse-n poezie.
Când să îmi revin şi eu
Ea mi-a dat o veste mie
E nevastă de boxer,
Dar mi se dedică mie!
Pană să-şi termine vorba
Soţul ei ne prinse-n fapt,
Iar după privirea lui
Nu părea prea încântat!
Matahala îşi trozneşte
Pumnii şi o farfurie
Şi arată catre-o bâtă
Dedicată tocmai mie!
Şi mi-a dat o ora,două
Sentiment şi bărbăţie
Ca în ringul pugilistic,
Nu aşa ca-n poezie!
Nah,mi-am încasat-o bine
De am căzut la datorie
Sub o ploaie de directe…
Toate dedicate mie!
Am zăcut o lună,două
În secţia de-ortopedie
Cu atele şi morfine
Toate dedicate mie!
Bine că mi-am revenit
Şi asta-i mare bucurei!
Multe-am mai avut de tras
De la-o biată poezie…
Iar actorii au strigat “UAU”
S-a incheiat prima editie a festivalului Vin`la teatru! Ma aflu in fata calculatorului si inca sunt emotionat,dar e firesc! Sunt mai bogat spiritual si cultural cu opt piese de teatru! Nu am ratat niciuna! M-am bucurat de fiecare decor,de fiecare lumina,de fiecare cortina,de fiecare actor,de fiecare replica si de fiecare lume in care am calatorit. Timp de patru zile am respirat teatru,iar focsanenii au renascut in sala de spectacol.
Imaginati-va o sala arhiplina! Imaginati-va ca nu mai era loc sa mai arunci nici macar un ac!
Iubesc teatrul,iubesc frumosul si mi-s dragi de mor oamenii frumosi! Fara oameni frumosi nu ar fi existat acest festival! Tineri ambitiosi care si-au dorit sa daruiasca sentimente frumoase orasului in care au crescut ,iar focsanenii, desi au fost nitel reticenti la inceput,au devorat fiecare spectacol si au rasplatit cu palmele inrosite de la aplauze fiecare piesa si fiecare actor! M-am bucurat de fiecare UAU pe care l-au spus frumosii nebuni de pe scena in fiecare zi de sarbatoare teatrala. M-am bucurat de zambetele lor sincere si de ochii lor ce straluceau de fericire si de emotie in fata publicului spectator.
Va multumesc tuturor pentru aceste zile minunate! Asa ceva nu credeam ca o sa traiesc vreodata! Ce as mai putea spune?? Un singur lucru!
UAU!!
Festivalul a debutat in ZicZac
Ieri s-au jucat primele doua piese din Festival. Sala teatrului a fost arhiplina atat la” ZicZac”, cat si la “Clasa noastra”.
Trebuie sa recunosc ca ZicZac a fost genial! Dupa primele zece minute deja imi parea rau ca piesa se va sfarsi! Imi era ciuda ca va trebui sa ies din lumea creata de cele trei personaje : o ea, un el si un Dj.
Mi-e foarte greu sa va spun tot ce am simtit. Am incercat sa va descriu piesa,zau, dar dupa cele patru fraze pe care le-am tot scris si le-am tot sters,am realizat ca asa ceva nu poate fi descris sau,cine stie,poate ca nu sunt eu capabil sa desenez tot ce am trait timp de 65 de minute. Acele flash-uri,acea emotie,acele lumini si acele tablouri,acele replici si acele taceri, acea satira si acele frici,acea ura si acele iubiri…pur si simplu “uau”. E o piesa pe care as vrea sa o vad de o mie de ori fara sa ma satur de ea!
“„Zic Zac” este spectacolul generației noastre. Vorbește despre etapele unei relații: simpatie și antipatie, porniri animalice și dezbateri filozofice, sensibilitate și cruzime, frici personale și nevoia de a ne găsi jumătatea. Toate acestea sunt înglobate într-o călătorie psihedelică plină de umor și, mai ales, Muzică!”
https://www.facebook.com/ZicZac2013
Multumesc :
Andrea Gavriliu
Ștefan Lupu
Gabriel Costin
De acum pot spune ca am o piesa de teatru preferata!
Ce e fericirea?
Pe fundal se aude un mix de chillout si pe blog incerc sa va vorbesc despre fericire. Nu sunt sigur daca vorbesc cu voi sau cu mine,cert e faptul ca despre fericire discutam.
Am observat ca toata lumea e dornica de fericire. In orice conditie,cu orice pret, numai sa vina o data sau de doua sau de trei sau de patru mii de ori. E ciudat sa vorbim despre lucruri nobile,dar sa fim atat de mojici,de egoisti. Toata lumea o vrea,insa nu prea am intalnit si oameni care sa doreasca sa o imparta fara sa primeasca nimic inapoi.
Ce e fericirea? Pe bune, ce e fericirea? Care e diferenta dintre bucurie si fericire?
Ne hranim din clisee, ne hranim cu exprerientele altora si ne dorim ca viata sa ne fie un ieftin scenariu de film siropos. Dar oare chiar asa trebuie sa fie o viata?
Am impresia ca luptam pentru nimicuri,traim haotic si la sfarsitul zilei daca te intreb “de ce?” te vei uita la mine nestiind ce sa imi raspunzi.
Sunt satul de aceasta vanatoare de nimicuri. Cand esti mic iti doresti sa fii mare,apoi cand cresti te vei simti implinit printr-o casatorie. Regizezi evenimentu ca in cea mai penala telenovela,ca mai apoi,dezamagit de ce a iesit, sa trantesti un copil crezand ca astfel iti vei gasi fericirea.
Cautam fericirea in scoala,in liceu,in iubiri de o noapte,in cluburi,pe strazi, in rasarituri de soare, in prieteni, in tristetile celor pe care ii detestam, in ceilalti, in mizerii, in carti, in filme, numai in noi nu o cautam.
Ne grabim sa tinem pasul cu vremea si vremurile,insa uitam sa tinem pasul cu noi insine. Ne cautam drumuri ,scurtaturi, idile, iubiri, destine, dar nu ne gasim niciodata pe noi. Privim in oglinda fara sa ne vedem!
Totul e materie,totul e palpabil! Iubirea se cumpara,speranta se vinde,credinta se obtine prin spaga si donatii. Mi-e dor de taranul roman,daca o fi existat vreodata si stiu ca a existat. Niciodata nu mi-am intrebat bunicii daca au fost fericiti,dar stiam ca sunt. Bunica avea in ochii ei calzi cerul senin si iubirea,iar bunicul,cu chipul lui de bunic,dar cu zambetul de copil, cu mainile crapate de razboaie si munca,dar blajine la mangaiere purta in el linistea sufleteasca. Cate griji au avut bietii de ei,cate necazuri,cate nevoi,dar stiu ca au fost fericiti. Ei se stiau,se cunosteau pe ei insisi. Se bucurau de fiecare zi data de la Dumnezeu si erau fericiti ca exista,ca aud gainile cum cotcodacesc, ca simt mirosul de fan cosit, ca beau spuma laptelui proaspat muls, ca le rad nepotii in ograda. Erau impacati cu ei,erau prietenii lor cei mai buni si chiar daca i-ai fi tinut inchisi in cea mai intunecata inchisoare tot liberi si fericiti ar fi fost.
Noi ce facem?
Suntem sclavii multinationalelor si listelor de “to do-uri” ,ne indepartam de suflet si Dumnezeu,cersim iubire fara sa oferim nimic la schimb,dar,dar ne dorim sa fim fericiti. Macar avem vointa…
Uneori am impresia ca fericirea e doar un buton pe care daca il apesi devii instantaneu…fericit. Cum? Nu e asa? Multi asa considera. Se duc intr-un bar,se imbata bine,iubesc cea mai urata femeie,universul explodeaza de zambete si trairi,a doua zi constata cat de fericiti sunt,pun mana pe telefon,suna un prieten,se lauda cu isprava,iar cand inchid isi dau seama ca iar sunt tristi. Drogul le-a iesit din sistem. Pai, unde li s-a dus fericirea? Se consoleaza spunand ca a fost doar o fericire de moment. Asa o fi fost? Nu!
De ce toata lumea confunda simpla bucurie cu fericirea? E frustrant,nu?
Dupa fericire nu se alearga,se sta! Dupa fericire nu se tanjeste,se traieste. Fericirea nu a fost si nu va fi niciodata,fericirea ESTE!
Ne traim viata,ne traim cariera,ne traim viata prietenilor,ne traim viata copiilor,ne traim dorintele…numai pe noi insine nu ne traim!
Fericirea e sinonimul verbului a fi! E de ajuns sa constientizezi un “eu sunt” si vei fi fericit. E atat de simplu…
Initial nu stiam cum sa incep,iar acum nu stiu cum sa o termin…fix ca-n viata,dar macar sunt! Tot e bine,nu?
Mergem GRATIS la Teatru !
Este adevarat! In Focsani se intampla numai lucruri frumoase! Sunt mandru sa vad cum vremurile se schimba sub ochii mei,sub ochii nostri! Dupa lampioane,tot felul de fleshmoburi, lansari de carti si albume foto ce descriu orasul,filme prin Piata Unirii, concerte de muzica clasica in Gradina Publica, iata ca vine si randul teatrului sa se intreaca pe sine!
Pentru prima oara in urbea noastra se va intampla un Festival de teatru! Un fesival bazat pe voluntariat facut din dragoste pentru arta si pentru regele spectator!
“Vin`la teatru”,pentru ca asa se numeste, inseamna peste 20 de tineri organizatori ce au depus un enorm efort pentru ca acest vis frumos sa se adevereasca, 4 zile de spectacol, 3 ateliere(workshop-uri) si, ATENTIE, 8 piese de teatru, iar toate aceste sunt oferite in mod GRATUIT celor ce vor sa guste din magia teatrului!
Program
Joi, 18 iulie:
17:00 – ZIC-ZAC
Regia: Andreea Gavriliu
20:00 – CLASA NOASTRĂ
Regia: Simona Măicănescu
Vineri, 19 iulie:
11:00 – EXPRESIVITATE CORPORALĂ (workshop)
Trainer: Mihai Cojocaru
17:00 – OMUL PERNĂ
Regia: Florin Grigoraş
20:00 – APROAPE
Regia: Andreea Vulpe
Sâmbătă, 20 iulie:
11:00 – IMPROVIZAŢIE (workshop)
Trainer: Vlad Mihu
17:00 – KEAN
Regia: Alexandru Pavel
20:00 – BACKSTAGE BOYS
Spectacol de improvizaţie
Duminică, 21 iulie:
11:00 – CON-TEXT (workshop)
Trainer: Adrian Damian (Loni)
17:00 – VEST-EST
Regia: Danni Ionescu
20:00 – PISICA VERDE
Regia: Cristi Juncu
Aplică pentru atelierele „Vin’ La Teatru”!
Ce este „Vin’ La Teatru”? E primul festival de teatru profesionist, independent, gratuit și voluntar, e festival de teatru de bunăvoie. De pe 18 până pe 21 iulie, la Teatrul Municipal „Maior Gh. Pastia” poți vedea opt spectacole de coregrafie, improvizație, comedii și drame cu actori tineri și premiați.
Pentru că noi credem în educația alternativă, am pregătit trei ateliere care să te ajute să-ți explorezi creativitatea. Vei avea ocazia să te cunoști mai bine și să devii mai dezinvolt sau, dacă deja îți spun prietenii că „joci teatru”, să te asiguri că joci bine. Iar dacă ți-ar plăcea să fii actor, regizor, coregraf sau scenograf, e oportunitatea perfectă să descoperi câteva dintre mecanismele unui spectacol.
Atelierele sunt gratuite și vor avea loc pe 19, 20 și 21 iulie la Colegiul Național „Unirea”, între orele 11:00 și 14:00.
Vineri, 19 iulie, la atelierul de Expresivitate Corporală vei descoperi cum corpul tău modelează spațiul în care se află. Trainer va fi Mihai Cojocaru, absolvent al UNATC „I.L.Caragiale”, secția actorie, la clasa prof. Adrian Titieni, promoția 2013. Mihai a fost interpret în numeroase spectacole de actorie, regie și coregrafie din cadrul UNATC și îl poți vedea în cadrul Festivalului în spectacolul „Pisica Verde”, rol pentru care a câștigat premiul de cel mai bun rol secundar la „Serile Teatrului Studențesc”.
Sâmbătă, 20 iulie, la atelierul de Improvizație vei descoperi cum spontaneitatea poate deveni artă. Sau dacă nu, oricum te vei distra cu Vlad Mihu, absolvent al UNATC „I.L.Caragiale”, secția actorie, la clasa prof. Ion Cojar, membru al trupei de improvizație Backstage Boys din 2010. Băieții din spatele scenei vor ne vor arăta cum se improvizează profesionist sâmbătă seara, de la 20:00.
Duminică, 21 iulie, la atelierul „Con-Text” vei descoperi cum este construit și cum se deconstruiește un dialog, cum se gradează conflictul și cum poate lua naștere o situație pe scenă. Adrian Damian a absolvit UNATC la clasa prof. Alexandru Repan, a jucat la Teatrul Național București, la Teatrul Odeon, la Teatrul Nottara, iar în prezent este actor al Teatrului Municipal „Maior Gh. Pastia” și coordonează un centru de dezvoltare personală prin teatru. Cum aplici? Trebuie doar să trimiți până la data de 17 iulie pe adresa vinlateatru@gmail.com o foarte scurta prezentare a ta și răspunsul la întrebarea: „De ce vrei să aplici la atelierul nostru?”. (100-150 de cuvinte fiecare).
Te așteptăm!
Persoană de contact:
Ioana Alexandru
Tel. 0724 218 970
Email: vinlateatru@gmail.com
Mai amanam putin?
Imi e foarte greu uneori sa tin pasul cu vremea si vremurile si sa scriu pe blog tot ce mi-as dori sa scriu. Poate ca e vorba de sila,lene…nu stiu. Ideea e ca tot aman unele articole pana cand uit sa le mai scriu si sunt sigur ca nu sunt singurul care face asta.
Cineva spunea ca prin coincidente Dumnezeu alege sa ramana anonim. Poate chiar asa o fi. Spun asta pentru ca azi,exac cand era lenea mai mare, am dat peste un articol interesant. Nimic nu e intamplator si totul vine atunci cand trebuie.
Cu toate ca numele site-ului nu mi-a spus mare lucru,ceea ce scria dupa “.ro” parea destul de interesant. Ce scria? “de ce amanam lucruri” Chiar,de ce?
Daca pui pe oricine sa ti dea un raspuns,cred ca ar insira maxim 3 cuvinte: lene,frica si prostie, si poate ca ar avea dreptate. Dar daca va spun ca aici am gasit vreo 10 motive,m-ati crede? Evident ca m-ati crede,oricum nu ati avea incotro! 🙂
Stiati ca exista si o frica de succes sau ca exista o obisnuinta, ca nu ne place sa facem ce trebuie sa facem sau ca ne plac starile de tensiune,suntem dependenti de adrenalina,iar lista poate continua. Foarte misto articolul. Vi-l recomand cu draga inima http://thehunger.ro/de-ce-amanam-lucruri ,iar site-ul, din cate am inteles, este un newsletter bilunar de dezvoltare personala si profesionala.
Mi-ar placea sa mai dezbatem si alte teme pe care le-am gasit pe site,dar momentan ne vom rezuma doar la aceasta.
1. Voi de ce amanati lucrurile pe care le aveti de facut?
2. Cum va impulsionati pentru a va duce sarcinile la bun sfarsit?
Daca vrei și tu să primești acces la articole și resurse de genul celui despre care am scris eu astăzi, încă te mai poți abona gratuit la TheHunger.ro aici.
Rataciti in dragoste sau prima zi din Zilele municipiului Focsani
Nu as gasi titlu mai bun pentru acest articol,decat numele pe care il poarta si piesa de teatru pe care am vazut-o in seara aceasta. O piesa superba(cum altfel?) in care i-am vazut jucand emotionant(cum altfel?) pe Dana Dembinski Medeleanu si pe Sorin Francu.
Cu toate ca intrare a fost libera,nu multa lume a venit la acest spectacol. Cred ca totul s-a datorat slabei promovari a avenimentului,dar cei ce au fost prezenti s-au comportat exemplar. Sunt mandru ca intr-o joi seara am fost in compania unor oameni atat de frumosi.
Decorul a fost superb,nici simplu, dar nici pompos,numai bun ca sa te duca in lumea personagiilor si sa iti arunce in fata din cand in cand unele efecte…de mare efect. O canapea,o masa,un telefon,un televizor,un mar,doua,o lumanare,o oglinda impunatoare asezata in spatele canapelei, scrisori zburande,sunete de valuri si pescaruisi,ei bine nu a lipsit nimic,totul a fost perfect!
Zambete,plansete,tipete,alinturi,mangaieri,tensiune,suspans si un final de nota zece!
Cei ce au fost prezenti au mai castigat o zi frumoasa in viata lor,iar cei care nu au fost, sunt obligati sa vada aceast spectacol pentru ca presimt ca se va mai juca. E o piesa mult prea frumoasa pentru a o aseza deja in cufarul cu amintiri.
Iti multumesc Focsani pentru modul in care ai ales sa ne incanti aceasta prima seara de Festival nu al berii si micului, ci al Tau! Cat de frumos poate fi cand sarbatorim impreuna prin cultura si bun simt unirea celor doua Focsaniuri intr-o singura urbe plina de poveste,legende si basm,dar despre toate acestea vom vorbi maine dupa ce vom rasfoi carte „Focşanii de altădată” – Dimitrie F. Caian şi I.M. Dumitrescu ce va fi lansata maine(5 iulie) la ora 10:00 la Ateneul Popular Mr. Gh. Pastia!
Adrian Mangu 