A4
de Adrian Mangu
Am să te-aștept pe-o margine de-A4
La fel de trist, la fel de resemnat,
Să nu îmi spui clișee cu zorzoane,
Să nu te schimbi că, zău, ar fi păcat!
Pe un birou pierdut pe-o stradă-ngustă,
Închis brutal în casa-n care-am stat,
Vei regăsi culcuș de strofă veche,
Cu care noi cândva ne-am fi incoronat
De-ai să citești sau nu, numai tu știi a spune,
Dar ce e scris, e scris de mâna ta,
Ai și-un pahar de ți se face sete,
Pahar pe care sfinţii l-au tot umplut cândva
Aceleași lacrimi, aceleași dulci amoruri,
Din care noi cu patimi băut-am pân la fund…
Să tot priveşti cu dor paharu-acestei clipe
Ce l-am golit ca proştii aşa curând.
Am să te-aștept pe-o margine de-A4
Și de vei vrea să mai zdrobim un vis,
Strânge-mă bine, gândește un “adio”
Și împreună să ne-apucăm de scris!
Adrian Mangu 