Cu bine!

Nu aveam de unde sa stiu ca “Atat de rar” va fi o poezie care imi va aduce atata tristete in suflet,dar poate ca totul are un sens si orice sfarsit de drum e un nou inceput,numai ca acesta va fi unul fara versuri si vise de donat. E timpul sa merg mai departe,iar poeziile sa ramana doar in arhiva acestui blog! Cred ca melodia ce urmeaza descrie perfect starea de “oboseala” prin care trec!

Am trait atata vreme doar din vise
Le-adunam in inima si le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toata
Dar in sinea mea ce mult ma bucuram
Cand in schimbul unui vis primeam un zambet
Din acel suras mai plamadeam un vis
Insa lumea s-a schimbat si pe-alte drumuri s-a grabit
Sau poate numai eu am obosit un pic

Refren
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient
Tu iubita afla astazi c-ai fost ultimul client
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient
Ai fost ultimul client

Eu gaseam adeseori intr-o privire
Care se insenina cand povestea
Bucuria de a merge mai departe
Si-alte vise altor inimi le vindeam
Le dadeam pe cate-o strangere de mana
Si visam sa fac un om fericit
Insa lumea s-a schimbat 
Si azi se vand numai pe bani si vise si iubiri si suflete si ani

Rferen
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul 
Si incui magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient
Tu iubita afla astazi c-ai fost ultimul client
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient
Ai fost ultimul client

Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanuï