Autoportret
de Adrian Mangu
În simplitatea de culori
A cerului, adeseori
Mă pierd pe scara ce mă-nalță
Cu fiecare dimineață
Cine sunt eu? Habar nu am
De unde vin, din care neam,
Cât despre ce plăceri nutresc?
Să fiu și mai apoi să cresc!
Nimic nu am, nimic nu sunt
Și totuși râd și totuși plâng,
Un demiurg multicolor…
Și totuși cad și totuși zbor
Învăț cuvintele să-mi scriu,
Chiar de vorbesc de când mă stiu
Și pare că nu am aflat
Că cel mai clar vorbesc când tac
Căpos în propriul deja-vu,
Mă caut intre da și nu
Și nu-nteleg în fel și chip
Că nu e timp să mă complic
Zi după zi în cartea mea
Mai scriu puțin, mai rup din ea,
Cătându-mi sens și lumii rost
Cu tot ce-ar fi și ce a fost
Și-n simplitatea de culori
A cerului, adeseori
Mă pierd pe scara ce mă-nalță
Cu fiecare dimineață
Adrian Mangu 