Toamna

Toamnă

De Mangu Adrian

Esti, toamnă, la început de drum,
Primăvăratică dacă-mi permiți a spune,
Te scuzi parșiv cum că ai fi al verii fum,
Dar eu cunosc de ce-ai venit pe lume!

Rugina-n frunze revine ca mugurii de floare,
Timidă la-nceput și-apoi în pripă,
Ce să mai zic, să simt, să fac eu oare
Când frigul a-nceput în noi să frigă.

Dai buzna-n câmpuri și prin grădini la țară
Să fii culeasă-n pumni și în simțiri
Culeg cu sârg țăranii pământul și te ară,
Iar pictorii te seamănă-n priviri

Cu nepăsare și fără de cuvânt
Mă-ntemnițezi și ploilor mă lași,
Prin talpă îmi intri din pământ,
Strivindu-mi frunzele de gânduri și de pași

Ne plânge ziua și noaptea ne suspină,
Din scenă toate ies descumpănite,
Plecate sunt și marea mea cea lină,
Și zilele cu soare fericite

De prea mult cald, ne prea umbresti acum,
Ne stingi pe nevăzute din lumină
Și te comporți, stimată, ca și cum
Tot ce ne faci e doar a iernii vină.