Dulcea apă

Dulcea apă

de Mangu Adrian

Dulcea apă curge-n ape
Peste verde cu albastru
Și cuprinde-n rădăcini
Tot ce-i sterp, tot ce-i sihastru

Fir de-argint se împletește
Cu ciulini și cu lalele,
Să n-ajngă-ntreg pământul
Să se prăvălească-n stele

Stâncile în vânt de vară
Cântă simfonia nopții,
Iar balauri și himere
Luptă împotriva sorții

Bărci de plumb și de hârtie
Se ciocnesc în deziluzii
Și în cerc nehotărâții
Cată sferelor concluzii

Luna trece-n lună nouă
Și se-nnoaptă-n așternuturi,
Apostroafe printre frunze
Se înalță-n rang de fluturi,

Iar eu port în mine visul
Și îl las în cord să-mi sape,
Nu aș vrea în miez de zori
Printre gene să îmi scape.

Eu și ea

Eu și ea

de Adrian Mangu

Indepartatu-ne-am mai tare,
Eu tot de mine, ea tot de ea,
Și ne certam în gura mare
Prin mintea ei, prin mintea mea

Spalatu-ne-am pe mâini de viață
Și ea de noi și noi de ea,
Cătând în miez de dimineață
Un nu stiu ce și-o altceva

Fiorul cald de-acalmie
Mă tot tipa, o tot tipa
Și-ntr-a iubirii bogăție
Eu sărăceam, ea sărăcea

Nu mult durară ale noastre,
Eu m-am pierdut, pierdutu-sa
Și printre cioburile-albastre
O căutam, mă caută

Copii cu temeri și-arțăgoși,
Puțin și eu, puțin și ea,
Ne-am hotărât într-un final
Că o iubeam, că mă iubea

Și mână-n mână de atunci
Am grija ei și ea a mea
Și cu răbdare vă invit
Să fiți ca mine și ca ea

Viaţa

de Adrian Mangu

Viața e doar o joacă
de-a cerul și pământul
de-a ploaia și de-a vântul
de-a marea și delfinii
de-a fluturii și crinii

de-a dragostea și ura
de-a omul și natura
de-a vorba și de-a gândul
de-a țipătul și cântul

de-a albul și de-a negrul
de-a strâmbul și integrul
de-a fii și de-a părinți
de-a păcătoși și sfinți

de-a zâmbet și durere
de-a dulce și de-a fiere
de-a tango și de-a vals
de-a adevăr și fals

de-a vechi și de a nou
de-a hoț și de-a erou
de-a frate și de-a soră
de-a infinit și oră

de-a mama și de-a tata
de-a treaba și de-a joaca
de-a drac și Dumnezeu
de-a tine și de-a eu

de-a muzica și versul
de-a scrisul şi de-a ştersul
de-a ziua și de-a noaptea
și, în final, de-a moartea…

Mi-e tare dor de oameni

de Adrian Mangu

Mi-e tare dor de oameni, mamă,
De cei senini, de cei blajini,
De cei pe care Dumnezeu
Îi creiona în maci și crini

Mi-e tare dor de oameni, mamă
Știi? Înainte să mă știu
Un înger m-a-nvăţat iubirea
Şi cum ar trebui să fiu

Mi-e tare dor de oameni, mamă,
De tot ce tu îmi promiteai
Când mă țineai adânc în suflet
Și când prin vene îmi curgeai

Mi-e tare dor de oameni, mamă
Unde se-ascunde Făt Frumos?
De ce tot ce-am trăit în Răi
Aici îmi pare-ntors pe dos?

Mi-e tare dor de oameni, mamă,
De adevăr și de cuvânt
De pacea ce-o invocă sfinții,
Da-i negăsită pe pământ

Mi-e tare dor de oameni, mamă
De cei ce știu că Dumnezeu
Nu e motiv pentru războaie,
Ci șansa de a spune EU

Mi-e tare dor de oameni, mamă,
De vise calde și curaj,
De cei ce pentru libertate
Și-ar pune-ntreaga viață gaj

Mi-e tare dor de oameni, mamă,
Măcar o doamnă sau un domn
Mi-e teamă tare să nu mor
Fără s-apuc să văd un om!

De oameni, da, de oameni, mamă
Mi-e tare dor, mi-e tare dor…

Să-mi îngropați părinții

    Să-mi îngropați părinții

                    de Adrian Mangu

Să-mi îngropați părinții când le va fi să moară,
Eu sunt plecat prin lume să-mi caut viitor,
Prea aprig condamnat eram la mine-n țară
De toți nenorociții și de nelegea lor

Batjocorit am fost când am cerut dreptate,
Pe când cu truda mea am vrut un trai mai bun,
Iar azi părinții mei când grabnic fac a moarte
Nu pot să-i însoțesc în acest ultim drum

De îi mai prindeți vii, le spuneți cu-alinare
Că fiul lor cel drept, nu îi va judeca
Și nici pe voi, pe toți, nu port vreo întristare,
Deși părtași ați fost întru durerea mea

Măcar atât să faceți, un bulgar de pământ
Să aruncați pe dânșii când or pleca spre sfinți
Că eu sunt prea departe și rătăcesc înfrânt,
Lăsat fără de țară și-acum făr de părinți

Copiii mi-i voi crește pe alte limbi și rituri,
Vor ști doar din povești cum e să fii român,
Îi voi minți, desigur, le voi vorbi din mituri
Și ei vor ști, săracii, că tot romanu-i bun

Să-mi îngropați părinții când moartea o va cere,
Să-i așezați cu grijă în lutul lor străbun,
Vă las să-nmormantati întreaga mea avere
Și sensul ce-l aveam de-a mă simți român!

Câteodată

Câteodată

de Adrian Mangu

Câteodată îmi imaginez că viața e urâtă numai câteodată.

Că visele zboară în voie pe cer ca zmeie purtate în vânt de copii, iar eu când privesc după ele stingher le vreau și le plâng câteodată.

Câteodată nici vremea nu crede că neaua e grea și că ploile-s reci câteodată

Și le-aștept să se treacă de la sine cumva, neaua grea să devină mai caldă

Câteodată visez că visez și tresar doar în somn, eu tot dorm, dar sunt treaz câteodată.

Și aștept gând de vânt să mă transforme-n cuvânt și să mă dea cuiva să mă tacă.

Câteodată iubesc, câteodată mai zbor, câteodată mai cad…câteodată…și din sufletul morții ce mă ține mereu mă mai nasc să trăiesc câteodată.

Țara mea e ca la țară

Țara mea e ca la țară

de Adrian Mangu

Țara mea e ca la țară 
Și ar fi frumoasă ea, 
Dacă din promisiuni 
S-ar şi construi ceva

Doar mormane de mizerii 
Și gunoaie peste tot, 
Da ni-s drage toate astea 
Că le re’noim prin vot

N-avem vreme de vocatii, 
Statu-i un sistem falit, 
Numai bun să angajeze 
Activiștii de partid

Pleacă tinerii să învețe 
Și toți fug din țara mea, 
Peste tot se face carte,
Doar în România ba

Numai Dumnezeu prosperă 
Într-a noastră debandadă, 
C-are acum catedrale 
Pe la orice colț de stradă

Prin spitale doar infecții, 
Viața e un “loz” în plic, 
Ori ai bani să-ți cumperi zile 
Ori se termină subit

Gropi și taxe, nepăsare, 
Prostul e la rang de șef 
Și nu-i chip să se accepte 
Dacă n-are și-un fief

Iar romanului, săracul, 
Buimăcit și prea blazat, 
Nu-i mai arde de răscoale 
Ci se-apleacă la pupat

Firmituri, asta ne-i viața, 
Le tot așteptăm să vină, 
Stăm ca proștii în tunel 
Și vorbim despre lumină

Lasă, poate că la anul, 
Noi sperăm cu pumnu-n barbă, 
Nici vecini nu mai avem 
Să-i mai întrebăm de capră

Ne certăm ca niște bestii, 
Curg pe-asfalt semințele 
Și ne luăm televizoare 
S-avem vampe în hd

Nu e loc de demnitate, 
De onoare, viziuni, 
Ne hrănim în gol speranța 
Din latrina cu minciuni

Hai să punem doliu-n poartă 
Și să o lăsăm să moară, 
Că și-așa e populată 
Doar de oameni…ca la țară

Timp de-amintire

Timp de amintire

De Adrian Mangu

Timpul nu vindecă, doar trage de timp,
Chiar de-s ani între noi, tot aproape te simt,
Îți văd chipul în minte și mă joc de-a ce-ar fi,
Cum ți-ar sta să fii tată însoțit de copii

S-avem timp de risipe și să cheltuim timp,
Să schimbăm cursul vieții timp de un anotimp…
Ah, ce greu e să afli, ce ușor e să pierzi,
Eu te văd peste tot, sper că și tu mă mai vezi

Te-a luat timpul din noi și cu el te-a tot dus
Fii în pace prin ceruri, pe acolo, pe sus,
Om mai trage de timp și-om vedea ce va fi
Poate că revederea va veni într-o zi…

Îngerul

Îngerul

de Adrian Mangu

Prin sufletul meu un înger se plimbă,
Tot pleacă, tot vine și-i vine să plângă,
Înghite în sec doar secunde și dor
Și-l dor nemuririle ce astăzi îi mor

A uitat ce-i aflarea se tot pierde-n trecut,
N-are voce să strige, iar auzu-i e mut,
Tristă cușcă de carne, biet culcuș de nisip,
Voi, iluzii deșarte ce ne cheltuiți timp

E-ntr-o fugă ce-l frige, ce-i ciobeste din zbor,
Iar în loc de aripe are cioturi ce-l mor
Și mă plouă în suflet și mă plouă în gând,
De-ar uita cine e, de-aș uita cine sunt

N-are pace săracul și nu-mi dă pace de fel,
Mă urăște drăcește, dar se urăște și el,
Curge timpul și doare și parcă-mi vine să plâng,
Să-i plouă și îngerului în suflet și-n gând.

Toamna

Toamna

                      de Adrian Mangu

Brazii poartă vânt prin coamă,
Parcul strânge despărtiri,
Bună regăsire, toamnă,
Vechi pumnal cu amintiri

Curg amar spre înghețare
Picături rupte din Rai,
Doar paharul meu mai are
Gustul unei nopți de mai

Ucigaș cu vin prin vine,
Tu, călău seducător,
Tăinuiesti moartea din tine
Sub privirea tuturor

Te cunosc, te știu de-o viață!
Ia-mi ce nu mai am de mult,
Hoț ce stai ascuns în ceată
Și dai suflet cu-mprumut

De-asta-mi cheltuiesc toți zloții
Doar pe valuri efemere,
Caldă nebunie-a morții,
Puiul iernii verii mele…