Perspectivă

                   de Adrian Mangu

Acum știu de ce natura
Coace vinul tocmai toamna.
Când te doare vara dusă,
Bei si uiti că vine iarna!

Advertisements

Lacrima

de Adrian Mangu

Arată-te deși te știu pea bine,
Din sare te-ai născut și-n apă mori,
Iar viața ta, ce doar o clipă ține,
Îmi seceră privirea cu fiori

Nu te-am dorit și veșnic nu te vreau,
Dar cale ți-ai croit în visul meu,
Dintr-un pahar amar amar te beau,
Adânc mă taci, adânc mă țipi mereu!

Oh, tu, păcat ce muști din fericire,
Lumină-n iad și pacoste în rai,
Așează-mă în clipe de-amăgire
Și pune-mi sufletul pe calea de tramvai

Adună-mi toate amintirile-ntr-o carte
Și urc-o în trăsura fără cai,
Iar când tu fi-vei pregătită pentru moarte
Fără regret să strigi “Vatmane,hai!”

E…

E…     

     de Adrian Mangu
 E-un fel de gol  

 Al unui mult prea plin ce ne-nconjoară, 

 O oră fără timp, un vid fără tic-tac,

 Doar caii în galop împing vremea de afară,

 Grăbindu-se-n pustiu, lovindu-mă-n asfalt.

  

 E-o arșiță de gheață 

 A unui foc pe care plouă de-o eternitate,

 Un sâmbure de apă ce cade dintre sfinți,

 O pauză menită să pună viață-n toate,

 Și felul lui Hristos să-njure printre dinții…
E ca o rana

Pe aripa străbună a unui verde viu

În care mieii sapă sădind cu glas amar

Ceva ce nici Infernul nici Raiul nu prea știu,

Dar mieii sapă greu și plâng și sapă iar!

  

 E ca tristețea stelei 

 Ce sufletu-și tot zbate cătând la poarta vieții 

 S-ajungă la fecioară și să îi bată-n geam,

 Dar pradă va sfârși pe buza dimineții, 

 Căci stă ascunsă-n umbra unei căderi de ram.

Linişte

Linişte

                                     de Adrian Mangu

E liniște acum în portul vieții,
Deși în suflet e rost de agonie,
Se naște soare în spuma dimineții,
Iar eu trăiesc din pură inerţie.

Mă las izbit de valuri semilună
Ce strașnic se înaltă peste dig,
Stau ca un fulger rămas fără furtună
Şi strâng în dinți clepsidre cu nisip.

Învăț să tac și urlă sarea-n mine,
Statui de carne plutesc nepăsător,
Eternitatea în brațe mă tot ține,
Când eu cu disperare aș vrea să mor.

Sub aparența unei măști de gală,
Îmi dau răgaz să uit și să înot,
Mă las purtat de vis și oboseală,
Deși nu-i chip de liniște în port…

Pasărea zăpadă

Pasărea zăpadă

                           de Adrian Mangu

Frumosul zbor al păsării zăpadă,
O piruetă zveltă aflată în picaj,
O urmă de regret pe tâmpla dreaptă
Și pașii cenușii de pe pavaj.

Sub ochii ei o lume se petrece,
Plăpânde lacrimi și neființe-n zbor,
Din suflete aprinse curge rece,
Balsamuri mentolate care dor.

Prea albi, prea mii și mult prea efemeri
Stau puii fostei ploi ce azi îngheață,
Mai punem inc-un punct zilei de ieri
Și reincepem în curând o dimineață.

Am scris

Am scris

de Adrian Mangu

Am scris o strofă pentru fiecare,
De timpuri bune, de timpuri de necaz,
Pentru cei triști, un strop de alinare,
Pentru ursuzi, o lacrimă de haz.

Am scris cu gândul, cu visul, cu durerea,
Cu tot ce sunt și nu am fost vrodat`,
Cu zambetu-mi amar precum e fierea
Și cu-al meu suflet etern neîmpăcat

Am scris când moartea săgețile-nfigea
În cei ce astăzi din ceruri mă privesc,
Am scris plângând și am putut afla
Că și în lipsă mai pot să le vorbesc

Am scris când liniștea se cobora senină
Și mă-nchidea între patru pereți
Scotea un spin și-o foaie de lumină
Și îmi spunea “e timpul să înveți!”.

Am scris iubirea pe inimă cu dorul
Și-acum un univers stă scris la mine-n piept,
Am învățat respectul, curajul și amorul
Și am aflat că viață nu are drumul drept

Mii de cuvine m-au luat ușor de mână,
Chiar și atunci când oameni m-au lovit,
Dar am tăcut, le-am scris o vorba bună
Și doar așa am fost nițel mai fericit.

Pe cont propriu

 

Copiii se nasc spre bucuria adultilor, nu a lor.Sa nu iti faci iluzii ca ar fi ceva profund legat de existenta ta pe Pamant. Exista doar niste frustrari, hormoni, temeri si orgolii de hranit. Majoritatea parintilor fac copii doar pentru ca asa face toata lumea, e varsta sau se tem nespus de singuratatea batranetii, ah,şi ar mai fi cazul ajutorului social, dar asta e o alta poveste.

Dragostea parinteasca? Un cliseu! Poarta-te doar cum isi doresc ei. Au aşteptări din partea ta! In caz contrar, iubirea lor NEconditionata se va transforma in regret si dezamagire. Vor suferi pentru ca nu au un copil suficient de bun pentru ei. Ghinion! Nu esti dupa cum si-au imaginat ca vei fi.

Iar tu, in toata naivitatea ta, vei incerca sa comunici cu ei. Sa nu indraznesti niciodata sa le spui ce simti sau cum ii percepi sau ca, uneori, comportamentul lor iti face rau! Se vor simti judecati. Egoul lor de parinti perfecti, intrati in cursa parintilor perfecti, nu va suporta o astfel de razvratire. Vor pune totul pe seama pubertatii sau a imaturitatii si vor sti doar sa iti scoata ochii! “Ce stii tu despre viata?Buni sau rai, te-am crescut cu sacrificii si ti-am oferit tot ce aveam noi mai bun” (desi nu le-ai cerut asta niciodata si, fie vorba intre noi, ce e cel mai bun pentru ei nu e obligatoriu sa coincida cu nevoile tale).

Amice, esti pe cont propriu! Cu cat vei realiza mai repede asta, cu atat vei avea mai mult timp sa te rupi de ei si sa te reintregesti prin tine!

p.s.: si nu uiti ca daca ai aparut pe lume inainte de 1990, ai sanse destul de mari sa te fi nascut doar pentru ca avortul era ilegal.

p.p.s. rog parintii parinti sa nu se simta ofensati, randurile acestea sunt doar despre parintii neparinti. aia naspa care isi terorizeaza copiii